Scandal în Olanda: 40.000 de euro cheltuiți pe un „ghid de limbaj” care interzice termeni precum „mamă” și „tată”

Ministerul Educației din Olanda se confruntă cu un val de critici după ce a finanțat cu aproximativ 40.000 de euro un ghid de limbaj destinat funcționarilor publici, document care recomandă evitarea unor termeni tradiționali precum „mamă” și „tată”. 

Documentul recomandă evitarea unor termeni sau sintagme tradiționale precum „Ziua Mamei” sau „Ziua Tatălui”, în locul cărora propune formule neutre, precum folosirea unei denumiri generale pentru sărbători precum Ziua Mamei sau Ziua Tatălui, în încercarea de a include „familii de toate tipurile”, relatează ifamnews.com.

În locul acestora, ghidul propune formule neutre, precum folosirea unei denumiri generale pentru sărbători precum „Ziua Mamei” sau „Ziua Tatălui”, în încercarea de a include „familii de toate tipurile”,  relatează ifamnews.com.  

Proiectul face parte dintr-o inițiativă mai amplă a ministerului privind combaterea discriminării și rasismului, însă reacțiile politice au fost rapide.

Fostul europarlamentar Rob Roos a criticat dur ghidul, iar secretarul de stat pentru Educație, Judith Tielen, a admis că ghidul poate părea „paternalist” și că nu reprezintă un instrument ideal.

Ghidul descurajează și folosirea unor cuvinte precum „alb” sau „negru”

Controversa nu se limitează însă la termenii referitori la părinți. Același ghid descurajează și folosirea unor cuvinte precum „alb” sau „Epoca de Aur”, sugerând alternative considerate mai sensibile cultural. În anumite contexte, documentul recomandă chiar scrierea cu majusculă a termenului „negru”, atunci când se referă la identitate culturală.

Disputa pe marginea ghidului a căpătat amploare deoarece atinge aspecte cotidiene pe care mulți cetățeni le consideră firești. Termeni precum „mamă” și „tată” sunt percepuți ca elemente fundamentale ale limbajului familial, iar intervenția statului în redefinirea lor a alimentat discuții aprinse.

Controversa reflectă o tendință mai largă în Europa Occidentală, unde instituțiile publice încearcă tot mai frecvent să regândească limbajul oficial în numele incluziunii, în timp ce o parte a societății contestă necesitatea și costurile acestor inițiative.