Roman Abramovici şi doi negociatori ucraineni, otrăviţi? Istoria tulbure a unui complot familiar

Complotul pare bizar, dar nu poate fi omis. Oligarhul rus Roman Abramovici, cunoscut pe plan internaţional ca proprietar al clubului de fotbal Chelsea Londra, la care tocmai a renunţat oficial, şi doi negociatori ucraineni implicaţi în discuţiile de pace duse în culise între Kiev şi Moscova au dezvoltat simptome specifice unei otrăviri în urma unei întâlniri avute la începutul lui martie, în capitala Ucrainei, cu o delegaţie rusă.

Cei trei s-au plâns de inflamarea ochilor, lăcrimare dureroasă şi exfolierea pielii pe mână. Există informaţii că Roman Abramovici şi-ar fi pierdut vederea pentru câteva ore, după cum relatează The Wall Street Journal şi The Bellingcat.

„Putem fi siguri că au fost otrăviţi?”, se întreabă editorul The Guardian, Dan Sabbagh, specializat în chestiuni de apărare şi de securitate. Jurnalistul britanic observă că cei trei bărbaţi erau prea ocupaţi pentru a furniza suficient de repede probe toxicologilor germani. Însă semnalează totodată că simptomele, care nu au pus în pericol viaţa victimelor, par să fi dispărut între timp. Aşadar, ca un adevărat mister rusesc, adevărul s-ar putea să nu fie cunoscut niciodată.

Şi totuşi, subliniază Sabbagh, otrăvirea poate fi o cauză plauzibilă plecând de la toate relatările în acest sens care duc spre Kremlin în cei 101 ani care se împlinesc în acest an de la înfiinţarea laboratorului de otrăvuri Lab X din Moscova.

De altfel, actualul regim din Rusia, cel al lui Vladimir Putin, este suspectat că se află în spatele mai multor operaţiuni de otrăvire a criticilor săi, inclusiv cu agentul neurochimic de tip Noviciok.

Cea mai recentă victimă cunoscută este opozantul Aleksei Navalnîi, principalul rival politic al liderului de la Kremlin. La sfârşitul lui august 2020, Navalnîi s-a simţit brusc rău şi a intrat în comă în timp ce se întoarcea cu avionul de la Tomsk la Moscova. A supravieţuit datorită faptului că familia sa a reuşit să-l transfere la timp în Germania pentru îngrijiri medicale. Ulterior, un agent FSB a recunoscut că a fost implicat în otrăvirea lui Navalnîi şi a dat indicii şi despre locul plasării toxinei: în interiorul lenjeriei intime.

Cu doi ani şi jumătate înainte de cazul Navalnîi, doi agenţi ai GRU, spionajul militar rus, au făcut o călătorie la Salisbury oficial pentru a „admira” catedrala acestui oraş medieval din sudul Angliei. Adevăratul scop al călătoriei lor era ascuns într-o sticlă de parfum din care o parte de conţinut a fost pulverizat pe mânerul uşii de la intrare în casa fostului agent dublu rus Serghei Skripal. La câteva ore de la pulverizarea conţinutului, Serghei Skripal şi fiica sa Iulia, venită în vizită, au fost găsiţi inconştienţi pe o bancă din parcul din centrul oraşului. Au fost otrăviţi cu Noviciok, un act considerat drept primul atac chimic într-un stat european după al Doilea Război Mondial încoace. La fel ca Navalnîi, Serghei şi Iulia Skripal au fost trataţi la timp şi au supravieţuit. Nu la fel de norocoasă a fost Dawn Sturgess, care şi-a pulverizat pe încheieturile mânii substanţa din sticlă crezând că este parfum. S-a îmbolnăvit în cincisprezece minute de la pulverizare şi a murit câteva zile mai târziu, în iulie 2018.

Incidentele sunt atât de notorii - poate aceasta este intenţia, de a induce o psihoză a terorii - încât pot fi amintite cu viteză: fostul agent FSB Aleksandr Litvinenko a avut parte de o moarte lentă şi dramatică în noiembrie 2006 la Londra după ce fusese otrăvit cu poloniu în ceai. Disidentul bulgar Gheorghi Markov a murit în 1978 după ce fusese otrăvit cu ricină în urma unei înţepături cu o umbrelă într-un incident aparent banal pe o stradă din Londra. Există speculaţii că serviciul secret al Bulgariei comuniste a cerut ajutorul KGB-ului pentru această operaţiune de lichidare.

De altfel, scopul nu este întotdeauna să provoci moartea. Deputatul laburist Chris Bryant a dezvăluit că a suferit o intoxicaţie alimentară puternică în timpul unei călătorii oficiale în Rusia în 2009. A aflat apoi că a fost victima unei metode de intimidare folosite de FSB pentru „vizitatorii dificili”.

Episoadele de otrăvire nu sunt necunoscute nici în Ucraina. În timpul campaniei prezidenţiale din 2004, candidatul Viktor Iuşcenko a fost internat timp de patru săptămâni la Viena după ce prezentase simptome de otrăvire.

Experţii au conchis că a fost intoxicat cu dioxină. Însă nu se ştie cine a ordonat şi cine a pus în practică operaţiunea. Fostul şef de cabinet al lui Iuşcenko a dat vina pe Rusia, acuzaţie respinsă de partea învinuită. În orice caz, Viktor Iuşcenko a câştigat alegerile în faţa prorusului Viktor Ianukovici, dar faţa sa prezintă şi acum urmele lăsate de otravă.

În cel mai recent caz de la Kiev, apropiaţi ai negociatorilor ucraineni care ar fi fost otrăviţi - nu este clar pe cine - au dat vina pe adepţi ai liniei dure de la Moscova care „au vrut să saboteze discuţiile de pace”. Având în vedere numeroasele cazuri de otrăviri misterioase, poate fi o explicaţie plauzibilă.

O întrebare mai interesantă ar fi cine ar putea da ordin pentru o astfel de operaţiune? Kremlinul a negat mereu că ar fi implicat în otrăviri. Dar numai statul rus are puterea de a folosi astfel de substanţe complexe şi fatale.

În plus, într-un stat atât de centralizat precum este Rusia, ar fi o mişcare extrem de îndrăzneaţă să orchestrezi un complot împotriva unui oligarh de anvergură fără să ai o permisiune de la vârful puterii. Asta în cazul în care ar fi fost o otrăvire. O afacere tulbure peste tot, conchide jurnalistul Dan Sabbagh.