Problemele depistate de executivul european privind respectarea statului de drept în România

Raportul executivului European menţionează că ”în România, controversatele reforme realizate între 2017 şi 2019 cu impact negativ asupra sistemului judiciar contină să fie în vigoare.

Comisia Europeană a publicat primul său raport întocmit în baza mecanismului privind respectarea statului de drept. Documentul vizează fiecare dintre cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, inclusiv România. Raportul, prezentat de vicepreşedinta CE pentru valori şi transparenţă Vera Jourova şi comisarul european pentru justiţie Didier Reynders, a fost realizat cu ajutorul contribuţiilor din partea fiecărui stat membru şi abordează atât evoluţiile pozitive, cât şi cele negative care s-au înregistrat în acest domeniu în întreaga UE.

 Chiar dacă cele mai mari critici sunt adresate Ungariei şi Poloniei, observaţii au fost făcute şi României, Croaţiei sau Slovaciei.  La capitolul independenţa justiţiei, raportul menţionează că ”în România, controversatele reforme realizate între 2017 şi 2019 cu impact negativ asupra sistemului judiciar contină să fie în vigoare. În 2020, guvernul şi-a exprimat angajamentul de a repara modificările operate în ultimii ani, ceea ce a dus la o detensionare semnificativă a tensiunilor cu sistemul judiciar”.

CE critică procedura de numire a procurorilor-şefi. Astfel, raportul notează că procedura de numire a şefilor de la Parchetul General (Gabriela Scutea) şi DIICOT (Giorgiana Hosu, care între timp a demisionat) în ciuda avizului negativ al CSM provoacă ”îngrijorări”. Comisia Europeană aminteşte că ultimul raport MCV recomanda României să stabilească o procedură de numire a procurorilor şefi ”mai robustă şi mai independentă”.


Ordonanţe de urgenţă, în exces

La capitolul ordonanţe de urgenţă utilizate excesiv, raportul noteză că ”în România, utilizarea pe scară largă a ordonanţelor de urgenţă aplicate în domenii cheie, inclusiv în ce priveşte reformele în justiţie, au ridicat îngrijorări în ce priveşte calitatea legislaţiei, stabilităţii raporturilor juridice şi respectarea separaţiei puterilor în stat. Recurgerea în mod frecvent a procedurilor pe repede înainte sau adoptarea legilor bazată pe iniţiative legislative introduse direct în parlament, fără a trece prin procedurile normale de consultare, reprezintă de asemnea un risc din perspectiva statului de drept”.

Dificultăţi în obţinerea informaţiilor publice

La capitolul acces la informaţii publice, raportul menţionează că ”acest drept este garantat în Constituţie sau în legislaţia secundară în toate statele membre, dar în unele ţări se înregistrează obstacole sau întârziere în furnizarea informaţiilor. În Cehia, Malta şi România, de exemplu, au fost raportate dificultăţi repetate şi obstacole în obţinerea informaţiilor”.

Societatea civilă, rol cheie în lupta anti-corupţie

În capitolul dedicat societăţii civile, documentul arată că „în multe state membre, societatea civilă şi-a dovedit rezilienţa în circumstanţe dificile şi continuă să joace un rol activ în dezbaterea naţională şi europeană pe tema statului de drept, ca parte din sistemul de checks and balances. În Slovacia, societatea civilă a reacţionat robust după asasinarea jurnalistului Jan Kuciak şi a logodnicei sale, Martina Kušnírová, în 2018. În România, implicarea puternică a societăţii civile a reprezentant elementul-cheie în încurajarea reformelor în lupta anti -corupţie şi în apărarea statului de drept în această ţară”.

”Transparenţa proprietăţii de media pare să fie incompletă”
 
La capitolul presă, raportul arată că există îngrijorări în ce priveşte politizarea organismelor de control în Ungaria, Malta şi Polonia şi că ”există îngrijorări în ce priveşte eficienţa a unor autorităţi media naţionale din perspectiva resurselor alocate”, fiind date ca exemple Bulgaria, Grecia, Luxembourg, România şi Slovenia.

În ce priveşte România, raportul notează că ”transparenţa proprietăţii de media pare să fie incompletă”, iar media este expusă ”presiunilor politice, dat fiind că lipsesc garanţii legale în ce priveşte independenţa editorială, separate de autoreglementările la nivelul redacţiilor şi publisherilor”.