Politico. Viitorul Europei Centrale este în mâinile oraşelor sale

În Europă Centrală, oficialii locali progresişti ​​îşi provoacă guvernele naţionale conservatoare şi se apropie de preluarea puterii în ţară.

Prezent la summitul UE desfăşurat săptămâna trecută la Bruxelles, premierul ungar Viktor Orban a fost nevoit să se confrunte cu critici şi proteste din partea a 17 state membre în legătură cu o lege îndreptată împotriva comunităţii LGBTQ+. Dacă statele din Europa de Vest au condamnat la unison această lege, vecinii Ungariei fie au păstrat tăcerea, fie s-au pronunţat de partea sa.

Europa Centrală este de ceva vreme un tărâm al diminuării democraţiei şi al populismului reacţionar. Cu toate acestea, aici există şi „insule” care au scos la suprafaţă un alt tip de politician, care oferă o imagine foarte diferită regiunii, relevă Politico într-o analiză pornind de la rezultatul recentelor alegeri locale din Croaţia.

În Polonia, conservatorul Andrzej Duda a fost cât pe ce să piardă alegerile prezidenţiale anul trecut în faţa primarului liberal al Varşoviei, Rafał Trzaskowski. Diferenţa dintre cei doi a fost de doar două puncte procentuale.

În Ungaria, Viktor Orbán şi partidul său ultraconservator s-au bucurat ani buni de o supermajoritate. Însă premierul ungar nu mai are parte de susţinere la Budapesta, capitala ţării, care este condusă în prezent de un primar afiliat Verzilor, Gergely Karácsony.

Nici preşedintele rusofil al Cehiei, Milos Zeman, şi premierul său populist, miliardarul Andrej Babis, nu sunt modele de liberalism. Însă primarul Pragăi, Zdenek Hrib, este membru al Partidului Piraţilor, o forţă politică modernă, de centru-stânga, care promovează conservarea mediului, e-democraţia şi transparenţa guvernamentală.

Cel mai recent membru al acestei tabere de lideri locali progresişti din Europa Centrală este Tomislav Tomaşevici, care a fost ales la sfârşitul lui mai primar al Zagrebului, capitala Croaţiei, pe lista nou înfiinţatului partid „Možemo!” („Putem”), de factură eco-socialistă. „Možemo!” a obţinut majoritatea în Consiliul Municipal al Zagrebului şi se anunţă a fi o forţă politică de temut pentru conservatorii aflaţi la guvernare.

Această împărţire între mediul urban liberal şi mediul rural conservator este destul de familiară occidentalilor, dar în Europa Centrală ia o particularitate aparte. Aici, după cum arată istoria recentă, conservatorii prezintă tranziţia post-comunistă ca fiind incompletă, ceea ce necesită, în opinia lor, un guvern central puternic pentru a promova reformele necesare, în timp ce liberalii din mediul urban se axează pe o altă promisiune ca fiind neîndeplinită în traiectoria regiunii post-1989, şi anume aceea a revenirii în Occident.

Acest aspect face şi mai semnificative victoriile obţinute recent de liberali în capitalele Europei Centrale. Din punct de vedere demografic, economic şi politic, majoritatea ţărilor din Europa Centrală sunt extrem de centralizate. În Ungaria, de exemplu, aproape o treime din populaţie locuieşte în capitală. În Croaţia, capitala adună un sfert din locuitorii ţării. Prin urmare, controlul capitalei poate oferi o bază însemnată de provocare a guvernului naţional şi de erijare spre putere pe plan intern.

Un exemplu de provocare îl constituie „Pactul oraşelor libere”, o alianţă formată în 2019 de primarii capitatelor Grupului de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia). Angajându-se pentru „valorile comune ale libertăţii, demnităţii umane, democraţiei, egalităţii, statului de drept, justiţiei sociale, toleranţei şi diversităţii culturale”, cei patru primari au decis să ocolească guvernele naţionale şi să stabilească legături directe cu Bruxellesul.

Concomitent, aceste figuri liberale caută să preia preluarea la nivel naţional. Şi sunt aproape. Trzaskowski a fost la un pas să devină preşedinte, în timp ce Karácsony este văzut drept un posibil purtător de stindard al opoziţiei în campania de înlăturare de la putere a lui Orbán la alegerile de anul viitor. În Cehia, coaliţia formată din „Piraţi” şi un partid liberal conduce în prezent în sondajele privind alegerile legislative din octombrie. Rezultatul alegerilor de luna trecută din Croaţia sugerează că această ţară este pe o cale similară, chiar dacă mesajele „Možemo!” încă nu sunt răspândite la nivel naţional.

Aşa cum deziluzia faţă de revoluţia liberală i-a împins pe mulţi în braţele unor partide precum Fidesz (aflat la putere în Ungaria) şi PiS (aflat la putere în Polonia), deziluzia faţă de revoluţia conservatoare împinge acum în mod clar burghezia urbană în braţele unor noi partide progresiste care se oferă să ducă ţara într-o nouă direcţie. Este prea devreme pentru a şti dacă vor reuşi, dar deocamdată cel puţin arată că este posibilă o altă viziune pentru regiune, conchide Politico.