Politico: Insula din Grecia care arată de ce Austria şi Germania sunt cei mai buni „prieteduşmani”

Situaţia refugiaţilor de pe Insula Lesbos arată totodată cât de complexă este relaţia dintre doi vechi vecini: Austria şi Germania, scrie Politico.

Diferenţa dintre austrieci şi germani este ca aceea dintre „o navă de luptă şi un vals”, a remarcat cândva actorul Cristoph Waltz.

„Germanii aleg mereu o coliziune frontală, rareori are graţie, umilitate sau ritm, este doar...”, a declarat actorul vienez în timpul unui interviu continuându-şi cuvintele cu o lovitură de pumn în palmă.

Având tată german şi fiind căsătorit cu o germancă, Waltz este poate cel mai în măsură să vorbească despre natura relaţiilor dintre cei doi vecini. Ori Austria tocmai s-a aflat în faţa unui nou pumn german, dar de data aceasta fără zâmbete, notează Politico, referindu-se la poziţiile diametral opuse ale Vienei şi Berlinului pe tema refugiaţilor.

Politicienii germani s-au îmbulzit să critice refuzul Austriei de a găzdui o parte din refugiaţii de pe Insula Lesbos rămaşi fără adăpost după arderea taberei lor. Ministrul german de Interne Horst Seehofer le-a declarat reporterilor că a rămas „surprins” de refuzul Austriei de a participa la iniţiativa europeană pentru soluţionarea acestei crizei, mai ales că Verzii fac parte din coaliţia guvernamentală a cancelarului conservator Sebastian Kurz. Premierul Bavariei, Markus Söder, s-a declarat la rândul său „dublu dezamăgit” de poziţia Austriei, în timp ce cancelarul Angela Merkel le-a spus luni colegilor săi de partid că abordarea ţării vecine „nu este bună”.

„Nu deveni un cancelar fără inimă, Herr Kurz!”, a scris „Bild”.

Faptul că politicienii germani petrec din ce în ce mai mult timp şi energie criticând Austria pentru refuzul de a primi mai mulţi refugiaţi decât să ia atitudine pe tema încălcării drepturilor omului în China nu i-a convins pe austrieci. Din cele 27 state membre ale Uniunii Europene, doar 9 au fost de acord cu iniţiativa Berlinului de a găsi un refugiu pentru 400 de minori fără însoţitor. Atunci de ce Berlinul a ales să arate cu degetul Viena, şi nu Spania, Italia sau Danemarca, se întreabă Politico.

Un austriac de rând ar răspunde că germanii au un instinct înnăscut de a-i spune ce să facă şi să se joace de-a „fratele mai mare”.

Miniscandalul diplomatic din jurul refugiaţilor de pe Insula Lesbos oferă, de altfel, o imagine asupra uneia din cele mai complicate şi dificile relaţii bilaterale din Europa.

Deşi împart o limbă comună şi au luptat (şi pierdut) împreună în două războaie mondiale, adevărul este că germanii şi austriecii nu s-au potrivit cu adevărat niciodată. Fanteziile austriecilor de a trăi alături de verişorii lor germani în Germania Mare au dispărut rapid după ce lucrul respectiv nu s-a întâmplat. Iar moştenirea celui de-al Doilea Război Mondial încă proiectează o umbră lungă asupra relaţiei dintre cele două ţări. În timp ce Germania este considerată un model despre cum o ţară ar trebui să îşi confrunte trecutul, Austria, care timp de decenii s-a agăţat de mitul că a fost „prima victimă” a lui Hitler, a fost mult timp privită drept contraexemplu, spre amărăciunea locuitorilor ei şi a vecinilor.

De fapt, Austria este singura ţară din Europa, chiar din lume, pe care germanii se simt liberi să o critice deschis sau chiar să o ia în derâdere fără teama declanşării unor proteste internaţionale. Firul narativ de după război despre o Germanie care se pocăieşte şi o Austrie care ridică din umeri arătând cu degetul înspre germani este şi unul din motivele principale pentru care liderii de la Berlin continuă să îşi privească omologii de la Viena cu o doză mare de suspiciune, remarcă Politico.

Niciun politician german nu o va spune în public, dar în privat ei adesea îi suspectează pe austrieci - a căror mentalitate o consideră mai degrabă modelată de Balcani decât de Teutonia - că încearcă să scape cu ceva. Adevărul e că nu greşesc. Ori recentul scandal Wirecard, cea mai mare fraudă financiară din Germania de după cel de-al Doilea Război Mondial, poate fi un argument în acest sens: ambii suspecţii principali sunt originari din Austria.

Un german poate să recunoască un austriac la fel cum un englez pe un scoţian, irlandez, australian sau viceversa. Dacă un accent austriac provoacă în Germania o aluzie de superioritate, un accent german stârneşte în Austria un impuls diferit, şi anume de rezistenţă tăcută.

Locul de dispută este mai ales arena sportivă. Momentul de referinţă din istoria fotbalului austriac este victoria cu 3-2 împotriva Germaniei de Vest la Cupa Mondială din 1978, care a dus la eliminarea campioanei en-titre a competiţiei. Victoria austriacului Dominic Thiem împotriva germanului Alexander Zverev în finala US Open de săptămâna aceasta a stârnit reacţii similare de mândrie.

Totuşi, aceste diferenţe nu i-au împedicat pe germani să se stabilească în Austria în număr mare. Numărul germanilor care s-au mutat în Austria din 2010 încoace s-a dublat, ajungând la 200.000 în prezent. Cam tot atât de mulţi austrieci locuiesc în prezent în Germania.