Orașul din regiunea Harkov aflat din nou în vizorul rușilor. Locuitorii trăiesc cu frica de o nouă ocupație: „Nu ne încredem în nimeni”

Kupiank, un oraș aflat la circa 40 de kilometri de granița cu Rusia, s-a aflat sub ocupație vreme de șase luni, iar acum autoritățile ucrainene și localnicii se gândesc cu groază la eventualitatea ca rușii să revină, relatează NYT.

Orașul mai este locuit doar de circa 20% din populația de dinainte de război, adică 60.000 de oameni – unii au plecat în Rusia, iar ceilalți se împart în principiu în patrioți și posibili trădători sau colaboratori. Sau cel puțin această bănuială a pus stăpânire pe oraș, în timp ce invadatorii s-au apropiat la circa 8 km. Ritmul bombardamentelor rusești s-a intensificat considerabil în ultimele zile - în asemenea măsură că autoritățile regionale au dispus evacuarea obligatorie a districtului.

„Nimeni nu ar putea supraviețui unei a doua ocupații”, spune Liudmila Sezonova, o antreprenoare în vârstă de 38 de ani, care a rămas în oraș cu fiul ei în vârstă de cinci ani.

Povestește că, în timpul lunilor de ocupație, singura precauție pe care și-o putea lua un ucrainean patriot era „să-și țină capul jos și să păstreze tăcerea”. În prezent însă, „a devenit limpede cine este cine și unde rezidă loialitatea fiecăruia”.

Un oraș important strategic pentru ocupanți în calitate de centru logistic, Kupiansk a ajuns din nou în vizorul rușilor care au declanșat o ofensivă în nordul țării, pesemne pentru a distrage atenția de la principala contraofensivă ucraineană din sud.

Lupte grele se duc la periferia orașului pe care rușii vor să-l recucerească sau cel puțin să-i oblige pe ucraineni să transfere forțe aici astfel încât să-și domolească atacurile pe fronturile din sud mai importante pentru ei.

„Vrem să ridicăm din nou Kupiansk. Dacă nu noi, atunci cine să o facă?”, spune Sezonova, care nu intenționează să plece, dar care totuși s-a pregătit să părăsească orașul împreună cu familia ei dacă va fi cazul.

„Cea mai fierbinte direcție rămâne Kupiansk. Armata rusă dorește să reocupe teritoriile pe care le-a pierdut în regiunea Hrakov”, a anunțat luni viceministrul ucrainean al apărării, Hanna Maliar.

„Kupiansk este Ucraina”, se poate citi pe un panou la intrarea principală în oraș – este un mesaj care ilustrează natura fragilă a controlului ucrainean în regiunea ce se numără din nou printre cele mai active ale frontului lung de peste 1.000 de kilometri.

Pe cealaltă față, panoul conține un alt apel, ilustrând situația de nesiguranță perpetuă în care trăiesc localnicii: „Dețineți informații despre trădătorii Ucrainei?”

Kupiansk a căzut în mâinile rușilor fără luptă la începutul invaziei și a fost recucerit de ucraineni în septembrie în cadrul ofensivei surpriză din regiunea nord-estică Harkov.

Pentru cei precum Sezonova, care susțin efortul de război ucrainean și au decis să rămână acasă, temerea de întoarcerea ocupației ruse se amestecă cu neîncrederea și resentimentele față de cei inculpați sau suspectați de colaborare cu invadatorii.

Potrivit primarului actual al orașului, doar 20% dintr-o populație anterioară de 60.000 de oameni a mai rămas aici.

Fostul primar, Ghennadii Mațegora, a fost acuzat că a facilitat ocupația rusă. Procuratura locală a dezvăluit că au fost descoperite nouă camere de tortură în care forțele de ocupație i-au reținut pe acei responsabili care au refuzat să colaboreze sau pe simplii cetățeni suspectați de sentimente pro-ucrainene.

O atmosferă de suspiciune

Noua administrație explică că are motive să fie profund suspicioasă față de cei care au ales să rămână în oraș în timpul ocupației rusești, bănuindu-i fie care ar putea nutri simpatii pro-ruse, fie că ar putea fi sabotori.

„Nu ne încredem în nimeni din oraș”, comentează un ofițer de poliție local, care face zilnic naveta de două oare de la Harkov, subliniind atât proximitatea de granița cu Rusia, cât și de creșterea în intensitate a luptelor.

„Nimeni din administrația orașului nu doarme noaptea, fiindcă știu că e destul de posibil să se trezească într-o bună dimineață sub un alt steag”, adaugă el, care a dorit să-și păstreze anonimatul din pricina fricii de represalii.

Între senzația permanentă de pericol și neîncrederea accentuată, revenirea la normalitate a fost dificilă, au explicat Oleksandr și Tamara Șapoval, doi locuitori pensionari. De pildă, nu poți avea încredere în nimeni cu adevărat, ei înșiși având ocazia să afle că au fost denunțați rușilor de proprii vecini.

„Am trăit aproape unii de alți, ne-am ajutat și s-a dovedit că de fapt voiau să trăiască în Rusia”, spune Tamara Șapoval, 62 de ani. La fel ca mulți alți locuitori ai Kupiansk, ea are rude apropiate în Rusia, și totuși este o pro-ucraineană înflăcărată. „Este ca și cum ai fugi de un leu direct în gura leului”, spune ea, arătându-se convinsă că încă există „o mulțime de oameni care așteaptă ca Rusia să revină”.

Deși orașul dispune acum de utilități, „aproape că nu vedem prezența autorităților”, a explicat Tamara.

Primarul orașului, Andri Besedin, explică motivele: din cei 189 de funcționari, doar 10 și-au păstrat posturile. Doar 30 de oameni au mai fost angajați de când a fost restabilit controlul ucrainean.

„Linia frontului este aproape și este periculos, dar ne-am dat seama că, oricum, în Ucraina niciun loc nu este complet sigur”, conchide Sezonova.

O relativă normalitate

Piața orașului a fost distrusă de bombardamente, dar locuitorii continuă să-și vândă produsele aici chiar dacă nu au condiții.

„Ne dorim ca războiul să se termine cât de curând posibil, dar nu cred că asta se va întâmpla atât de repede”, este de părere Olena Bohaciova, în vârstă de 69 de ani, care își vinde lactatele de casă în piață.

„Nu sunt sigură că soldații noștri ar putea să-i respingă atât de rapid”, adaugă femeia.

Originară din Crimeea, peninsula ucraineană pe care Rusia a anexat-o ilegal în 2014, femeia a vorbit despre discuțiile în contradictoriu cu fratele ei. Acesta s-a încăpățânat să repete argumentul fals al Kremlinului, potrivit căruia soldații ruși au venit să elibereze Ucraina de naziști.

„I-am spus: «Știi, nu am văzut niciodată un nazist. Nu știu cine sunt ei. Poate că sunt pe undeva, dar eu nu am întâlnit niciunul. Aici sunt doar oameni normali».”