Olanda va deschide arhiva persoanelor acuzate de colaborare cu naziștii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Afectează oamenii enorm”
0Unii descendenți sunt îngrijorați, dar un istoric spune că publicarea a 30 de milioane de pagini de dosare este un pas important.
Timp de 80 de ani, detaliile privind colaborarea strămoșilor lor cu naziștii au fost îngropate în rânduri impecabile de dulapuri de arhivă din Haga. Cu toate acestea, mii de familii olandeze riscă ca istoria rudelor lor să fie dezvăluită la sfârșitul acestei săptămâni, când se va deschide o arhivă privind 425.000 de persoane acuzate că au fost alături de ocupant în timpul celui de-al doilea război mondial, scrie theguardian.com.
Joi, arhivele centrale ale tribunalelor cu jurisdicție specială (CABR), înființate după ce aliații au eliberat Olanda pentru a-i aduce pe colaboratori în fața justiției, se vor deschide în conformitate cu normele arhivelor naționale.
Până acum, cea mai vizitată arhivă de război din Olanda a fost accesibilă doar cercetătorilor, celor implicați și descendenților direcți. Începând de joi, însă, arhiva fizică se va deschide publicului larg.
În primele trei luni ale anului 2025, cercetătorii și descendenții victimelor și ai presupușilor vinovați vor avea, de asemenea, acces digital pentru prima dată la un sfert din această bază de date extraordinară, aflată la Arhiva Națională din Haga.
Rudele au sentimente amestecate cu privire la mutare. „Este un pic inconfortabil”, a declarat Connie, în vârstă de 74 de ani, una dintre cele trei surori a căror istorie de familie se află în arhivă. „Nu știu ce ar putea ieși din asta, în cele din urmă, dacă oamenii ne caută numele de familie pe Google.”
Dar unii olandezi cred că deschiderea cu privire la trecutul de război al țării, inclusiv colaborarea sa economică și birocratică, este crucială. Trei sferturi din populația evreiască olandeză - peste 102 000 de persoane - a fost ucisă de naziști, cu colaborarea antisemită a statului, a poliției și a unei părți a populației olandeze.
Acesta este un trecut cu care țara abia acum se confruntă, deschizând un muzeu național al Holocaustului, prezentând scuze publice și finanțând cercetări privind rolul instituțiilor și al firmelor de transport.
„Acest lucru face parte din reprimarea de către olandezi a amintirilor lor despre colaborare, după ce ne-am pedepsit colaboratorii militari și politici”, a declarat Johannes Houwink ten Cate, profesor emerit de studii despre Holocaust la Universitatea din Amsterdam. „Pot înțelege că copiii și nepoții colaboratorilor se tem acum de posibile consecințe, dar experiența mea personală este că sentimentele lor se liniștesc odată ce au văzut dosarele. Deschiderea acestora este un pas important.”
Inițial, intenția a fost de a pune arhiva online pe site-ul Oorlog voor de Rechter („războiul în fața judecătorilor”) joi. Însă perspectiva a stârnit neliniștea opiniei publice, iar Autoritatea olandeză pentru protecția datelor (AP) a emis un avertisment potrivit căruia punerea online a arhivei presupușilor colaboratori ar încălca legislația privind viața privată.
„În primăvara anului 2024, AP a primit un semnal de la o rudă supraviețuitoare că este posibil ca publicarea planificată a CABR să nu fie organizată în mod legal”, a anunțat aceasta. „Arhivele naționale trebuie să înceapă acum să lucreze la o metodă alternativă”.
Publicarea online este amânată, iar ministrul culturii, Eppo Bruins, afirmă că arhiva nu ar trebui să poată fi indexată de motoare de căutare precum Google. Dar, în cele din urmă, se speră că 30 de milioane de pagini de rapoarte ale martorilor, jurnale, carduri de membru pentru partidul fascist olandez, fișe medicale, hotărâri judecătorești, cereri de grațiere și fotografii vor putea fi căutate.
În cadrul unui eveniment desfășurat recent la Institutul NIOD pentru studii privind războiul, holocaustul și genocidul din Amsterdam, directorul Martijn Eickhoff a declarat că arhiva specială a tribunalelor din perioada 1944-1952 reprezintă o resursă istorică valoroasă. Dar a fost, de asemenea, o perioadă de acuzații sălbatice, a spus el: mai puțin de 15% dintre suspecți au fost pedepsiți de tribunale și instanțe extraordinare, iar două treimi deloc.
„Este important să ne uităm cu atenție la această arhivă”, a declarat el pentru The Guardian. „Dacă un text este înșelător, oamenii devin critici cu privire la sursă, iar acest lucru este ceea ce înveți să faci ca istoric ... Dar pentru că conține atât de multe documente personale, acest lucru afectează oamenii enorm.”
El a comparat arhiva olandeză cu Siria zilelor noastre, unde experți mondiali lucrează pentru a păstra dovezile crimelor comise în timpul dictatorului Bashar al-Assad, care a fost răsturnat. „Sperăm să conducem acest experiment [deschiderea arhivei] pe calea cea bună. Să nu deschidem din nou ușa urii colective”, a spus el unei săli de descendenți, inclusiv Connie și surorile sale Jolanda și Mieke.
Surorile, care au cerut ca numele lor de familie să nu fie publicat, au sentimente diferite cu privire la deschiderea arhivei. În timp ce Connie este îngrijorată, Jolanda, 70 de ani, a spus că nu o deranjează, iar Mieke, 68 de ani, a spus că este nerăbdătoare să vadă dosarul bunicului ei. Acesta a avut o firmă de construcții care a efectuat lucrări pentru naziști, iar în calculul de după război a fost pedepsit pentru asta. Tatăl surorilor a lucrat și el acolo.
„Dar el avea 18 ani”, a spus Jolanda. „Nu știu ce alte lucruri mai credea bunicul meu, dar tata credea într-o lume mai bună, nu în ideologia nazistă... Dar poți face alegeri, ca familia tatălui meu. Uneori este o alegere proastă”.