Ofensiva de vară a Rusiei: promisiuni mari, câștiguri minore și costuri uriașe

După luni de pregătiri și acumulări de forțe, ofensiva rusă din vara anului 2025 pare deja să își fi pierdut suflul, la doar câteva săptămâni de la declanșare. Deși Moscova a intensificat atacurile de-a lungul unei linii de front de peste 1.000 de kilometri – din nordul regiunilor Sumî și Harkov până în Donbas – rezultatele obținute pe teren sunt modeste, iar prețul plătit este ridicat.

Potrivit unei analize publicate de The Telegraph, armata rusă a beneficiat de un avans relativ rapid în luna mai, cu o medie de 5,5 kilometri pătrați pe zi – un ritm dublu față de cel din aprilie și cel mai alert din noiembrie 2023 încoace. Progresele cele mai evidente au fost înregistrate în regiunea Donețk, între Pokrovsk și Kostantinivka. Însă, după câteva săptămâni, ofensiva a început să încetinească considerabil.

„Nu este vorba despre o nouă campanie, ci despre o extensie forțată a ofensivei de primăvară”, punctează Angelica Evans, analist militar al Institutului pentru Studiul Războiului din Washington, atrăgând atenția că Rusia nu dispune în prezent de resursele necesare pentru o operațiune de amploare.

În nord, trupele ruse au încercat să avanseze spre localitatea strategică Iunakivka din regiunea Sumî, fără succes. Potrivit expertului militar ucrainean Pavlo Narojnîi, capturarea zonei ar fi permis desfășurarea de artilerie la câțiva kilometri de orașul Sumi, dar forțele ucrainene au blocat avansul în pădurile de la periferie.

În pofida superiorității numerice și tehnologice, mai ales în privința dronelor, trupele ruse se confruntă cu o problemă cronică: lipsa de pregătire a infanteriei. Un ofițer ucrainean aflat pe direcția Kupiansk a declarat că unitățile ruse trimit în luptă soldați slab instruiți, adesea în grupuri mici, fără sprijin blindat.

Totuși, dacă orașul Kostantinivka ar cădea, drumul spre Kramatorsk și Sloviansk ar fi deschis – o potențială breșă în apărarea ucraineană din Donbas. Chiar și așa, experții estimează că o ofensivă reușită în acea zonă ar necesita un efort uman major. „Pentru a cuceri Kramatorskul, ar avea nevoie de cel puțin 100.000 de militari înrolati în unități de asalt”, a declarat un sergent ucrainean. Prin comparație, pentru Avdiivka Rusia a angajat aproximativ 40.000 de soldați, iar pentru Bakhmut peste 70.000, inclusiv luptători Wagner.

Un front dispersat și o strategie opacă

Faptul că Rusia atacă simultan în mai multe direcții, fără o concentrare clară a efortului, reflectă – potrivit analiștilor – ambiția Kremlinului de a ocupa nu doar regiunile revendicate oficial în 2022, ci întreg teritoriul ucrainean.

„Vedem o intensificare a bombardamentelor începând din ianuarie 2025. Scopul nu este pur militar – ci și forțarea populației civile să-și părăsească locuințele, pentru a facilita ulterior ocuparea teritoriilor”, avertizează Evans.

Comandantul-șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, a recunoscut recent că ritmul atacurilor s-a accelerat, dar susține că „ofensiva rusă din vara 2025 deja dă semne de blocaj, la fel ca anul trecut”. În nordul regiunii Sumi, frontul a fost stabilizat, iar încercările de pătrundere au fost respinse.

Pe de altă parte, Vladimir Putin afirmă că nu intenționează, „deocamdată”, să avanseze până la orașul Sumi – o formulare vagă care lasă loc oricărei reinterpretări ulterioare. NATO, în schimb, semnalează o strategie clară de uzură din partea Rusiei: câștiguri teritoriale mici, obținute cu pierderi umane masive, într-un conflict fără termen clar de încheiere.

În timp ce Ucraina se pregătește pentru o vară dificilă, Rusia continuă să mizeze pe număr, nu pe calitate – și pe speranța că rezistența ucraineană va ceda sub presiunea timpului, a oboselii și a epuizării resurselor.