Muncitori plătiţi pe jumătate „la negru“

Conaţionalii de pe şantierele Italiei sunt nevoiţi să lucreze parţial legal pentru a putea încasa salariul întreg. În loc de opt ore, mulţi patroni italieni au trecut patru ore pe contractele de muncă ale unor români, pentru a plăti astfel doar jumătate din taxele către stat.

Noua variantă de contract de muncă, jumătate legal şi jumătate „la negru", este propusă insistent de patroni doar muncitorilor imigranţi. Până în prezent, nimeni nu a contestat noua strategie de întocmire a contractelor de către patronii italieni.

Potrivit unui raport realizat la sfârşitul anului 2009 de Federaţia Naţională a Muncitorilor din Construcţii şi Industria Lemnului din Italia (FENEAL), angajatorii preferă să-şi încadreze personalul pe baza unui contract de muncă la program redus şi fără calificare, mai ales în cazul imigranţilor.

Aproximativ jumătate din forţa de muncă de pe şantierele din provincia Roma este formată de cetăţenii străini. Peste 70% din imigranţi sunt români, urmaţi de albanezi cu 7% şi de polonezi - 6%.

„Din cei 16.000 de muncitori înregistraţi cu patru ore de lucru pe zi, 14.900 sunt străini. Noi considerăm că se abuzează de muncitorii imigranţi, şi nu de italieni", explică sindicalistul român Iulian Manta de la FENEAL. Astfel de contracte, cu timp parţial de muncă, pot fi folosite doar de firmele de restaurări de monumente.

Dezavantajele sunt mari pentru salariaţi

„Angajaţii pierd în primul rând beneficiile oferite de statul italian celor care plătesc impozite regulamentar. În caz de boală, salariatul este plătit în baza celor patru ore de lucru din contract. În caz de concediere, lichidarea primită este la jumătate. Ajutorul de şomaj care se primeşte după doi ani de muncă, în situaţia muncitorului angajat la patru ore, se dă numai după patru ani de vechime", explică Iulian Manta dezavantajele unui astfel de contract de muncă.

În cazul unui accident la locul de muncă, până la însănătoşirea deplină a lucrătorului, indemnizaţia pe care acesta o primeşte este calculată de Institutul Naţional de Asigurare împotriva Accidentelor la Locul de Muncă şi a Bolilor Profesionale în funcţie de salariul muncitorului.

Acesta încasează 60% din venit pentru primele 90 de zile de concediu, iar din a 91-a zi şi până la vindecarea totală, muncitorul va primi o indemnizaţie de 75% din salariul său, iar acoperirea diferenţei de până la 100% din venit cade în sarcina patronului, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional.

Românii optează pentru mai mulţi bani

„Nu mă interesează că sunt trecut în contract doar cu patru ore. Eu am ales aşa. Am 600 de euro trecuţi în contract, dar mă plătesc dublu pentru opt ore. De ce să nu-mi convină?", spune Florin Ispas (40 de ani), macaragiu pe unul dintre şantierele din Roma.

Şi alţi colegi ai săi de profesie procedează la fel. „Nu m-am gândit că nu beneficiez de anumite drepturi. Acum mă interesează banul în mână", spune Ioan Agafei, 45 de ani, muncitor pe un şantier din Fregene, oraş aflat la 25 de kilometri distanţă de Roma.

Bărbatul munceşte de cinci ani în Italia, este originar din Bacău şi are o vechime de 20 de ani în construcţii pe şantierele din România. Intenţia acestuia este să revină în ţară, peste câţiva ani, pentru a investi într-o firmă.

Ajutor de deces mai mic

În cazul unui accident mortal la locul de muncă, sindicatul I.N.A.I.L. plăteşte lunar familiei victimei o sumă de bani calculată în funcţie de valoarea retribuţiei, dezavantajul fiind evident pentru contractele part-time.

"În cazul contractelor parţiale, la pensie, doi ani lucraţi valorează ca vechime doar unul."
Iulian Manta
sindicalist