Masacrele din Ucraina. Tabăra pentru copii care a devenit un câmp de execuţie: „Unde sunt fasciştii? Unde e Zelenski?”

O tabără de vară pentru copii de la marginea unei păduri din Bucha a devenit un loc al crimei după ce anchetatorii ucraineni au găsit dovezi potrivit cărora din cei peste 1000 de civili ucişi de soldaţii ruşi ce au bombardat sau ocupat oraşul circa 650 au fost împuşcaţi sau au pierit în execuţii sumare, relatează BBC.

Forţele ruse s-au retras din jurul Kievului la sfârşitul lunii martie, după ce au fost forţate să se regrupeze de rezistenţa ucraineană. În graba lor, soldaţii ruşi au fost neglijenţi în a-şi acoperi urmele şi crimele. Într-o pivniţă rece, cinci ucraineni au fost executaţi cu un glonţ în ceafă. La intrare, jurnaliştii BBC au găsit pietre pe care s-a închegat sângele, o pălărie albastră găurită de un glonţ iar înăuntru pereţi pe care au putut număra peste 20 de găuri de gloanţe. Prin preajmă soldaţii au lăsat rămăşiţe din raţiile lor militare. Doar numele taberei, „Camp Radiant”, şi un mozaic înfăţişând copii jucându-se sunt martore că aici a fost odată altceva decât un câmp de execuţie.

Iar acum procurorii ucraineni cercetează indiciile lăsate în urmă de soldaţii care şi-au făcut inamici din civili.

Volodimir Boicenko, 34 de ani, care locuia în Hostomel, în apropiere de aeroportul unde primele forţele ruse au aterizat la începutul asaltului asupra Kievului, a refuzat să plece alături de sora lui, Aliona Mikitiuk, în ciuda rugăminţilor acesteia. A preferat să rămână pentru a ajuta cum poate, distribuind hrană şi apă locuitorilor şi copiilor blocaţi în pivniţe de bombardamentele constante. 

În acele zile, Volodimir obişnuia să-şi sune familia pentru a o asigura că este teafăr, deşi sora lui trebuia să aştepte temătoare aceste apeluri, când întârziau. Pe măsură ce localnicii rămâneau fără provizii de hrană, Aliona îşi sfătuia fratele să plece degrabă din localitate, dar,la un moment dat nu s-a mai putut, drumurile fiind blocate. 

Ultima dată când au vorbit a fost pe 8 martie - a fost şi ziua în care tonul vocii lui s-a schimbat: pentru prima dată i-a spus să nu-şi facă griji pentru el.

„Se simţea teama în vocea lui”, şi-a amintit ea pentru jurnaliştii BBC.

Pe 12 martie vecinii l-au văzut pentru ultima dată în apropiere de Promeniţii cum este cunoscută tabăra de vară pentru copii. Apoi a dispărut.

Bucha a fost epicentrul luptelor îndârjite din jurul Kievului în martie, când ruşii au reuşit să ocupe localităţile mici de lângă capitală. Retragerea soldaţilor ruşilor a lăsat în urmă scene de groază cu cadavre zăcând pe străzi, pe care ruşii n-au mai apucat să le adune.

Confruntată cu revolta comunităţii internaţionale, Moscova a denunţat un complot şi o înscenare menite să-i blameze pe nedrept. Doar că de atunci dovezile se tot acumulează.

„Nu cunoaştem planurile lui Putin, de aceea lucrăm cât de repede putem înainte să arunce iar bombe şi să distrugă toate dovezile”, spune şeful poliţiei regionale din Kiev, Andrii Niebitov.

Dovezile sunt clare - începând maşinile civililor ciuruite de gloanţe - unele dintre ele având încă agăţată o bucată de pânză albă - cu ajutorul cărora localnicii au încercat să fugă.

În aer, unde au fost adunate vehiculele, se simte încă iz de moarte.  

Cadavrele de la tabăra de vară au fost descoperite pe 4 aprilie iar printre trupuri se afla şi cel al lui Volodimir. Aliona, care l-a căutat disperată pe la morgi, a ştiut înainte să poată privi fotografiile trimise pentru a-l identifica.

„Îi urăsc cu toată fiinţa. Ştiu că nu se spune asta despre oameni, dar ei nu sunt nişte oameni. Fuseseră bătuţi peste tot, aveau corpul plin de răni”, spune ea.

Cei cinci bărbaţi au fost găsiţi cu mâinile legate în poziţia în care au căzut din genunchi după ce au fost împuşcaţi.

„Ştim că au fost torturaţi. Armata rusă a depăşit limita în privinţa modului în care se poartă un război. Pentru că ei nu luptau cu armata ucraineană, ci răpeau şi torturau populaţia civilă”, a declarat şeful poliţiei locale pentru BBC.

Procuratura generală şi serviciile de securitate ucrainene ce investighează crimele comise de soldaţii ruşi n-au avut dificultăţi în a descoperi dovezi ale crimelor, întrucât autorii lor au fost destul de neglijenţi. Unităţile de apărare teritorială au găsit până şi documente cu numele soldaţilor în locurile unde ruşii îşi stabiliseră poziţiile. Unora le venea rândul pentru anumite sarcini, în dreptul altora erau trecute date din paşaport şi numere de telefon.

Cu peste 11.000 de crime de război de examinat, anchetatorii au un volum de uriaş de muncă în faţa lor. De aceea li s-au alăturat şi voluntari, între care şi jurnalişti ce scormonesc internetul şi reţelele sociale pentru a da de urma lor.

Soldaţii ruşi au lăsat la locul de execuţie de la tabăra pentru copii o cutie de carton cu adresa unei femei ce i-a trimis un pachet unuia dintre ei. Numele şi unitatea militară din care făcea parte sunt încă vizibile. Este vorba de Unitatea 6720 din Rubtsovsk, Siberia. Nu este clar dacă această unitate se stabilise în tabără sau dacă doar trecuse pe acolo. Procurorii trebuie să stabilească mai întâi data precisă a morţii.

„Lucrăm la asta, dar nu este o treabă uşoară. Ştim însă că acea tabără a fost un cartier aşa că sigur a existat un comandant. Soldaţii nu puteau comite execuţiile fără ordin. Prin urmare, îi vom căuta mai întâi pe cei care le-au pus la cale şi apoi pe cei care le-au executat”, a spus Niebitov.

Viktor Sitniţkii, un supravieţuitor al masacrelor din Bucha, a povestit că soldaţii ruşi l-au luat de pe stradă, l-au legat şi i-au acoperit ochii. Era începutul lui martie când soldaţii l-au dus într-o pivniţă despre care e sigur că se afla la tabăra de copii. Nu mai fusese acolo şi detaliile se potrivesc cu ce au văzut jurnaliştii BBC la faţa locului. 

Soldaţii i-au aruncat apă peste picioare ca să-i fie frig şi l-au ameninţat cu arma.

„Repetau: unde sunt fasciştii? Unde sunt trupele? Unde este Zelenski? Unul din ei a rostit numele lui Putin, aşa că am înjurat, iar el m-a lovit”, îşi aminteşte Viktor, care recunoaşte că i-a fost extrem de frică. 

Viktor, care a avut colegi de muncă din Siberia, spune că a fost îngrozit să constate că un soldat ce tocmai îi spusese că este din Siberia era pe cale să-l ucidă.

Când le-a spus că situaţia este foarte tristă pentru el, i s-a răspuns cu furie: „Trist este că bunicii noştri au luptat umăr la umăr împotriva naziştilor iar acum voi sunteţi fasciştii”.

„Ai termen până dimineaţă să-ţi aminteşti ce ai văzut, altfel te împuşcăm”, i-au spus.

Dar în acea noapte l-au salvat bombardamentele extrem de intense care i-au obligat pe gardienii săi să se îndepărteze de pivniţă, moment de care a profitat să fugă.