Mărturia dramatică a soldaților ucraineni care au preluat tranșeele rusești: „Nu mă simt acasă”. Ce au lăsat în urmă ocupanții

Soldații ucraineni angajați în contraofensiva de recuperare a teritoriilor ocupate în estul și sudul țării au relatat despre obiectele personale pe care le-au găsit în tranșeele rusești: o sticlă de sirop, șosete murdare și un plic de ceai furnizat de armata rusă pe care scrie „Pentru victorie!”

Trupele ucrainene ce obțin progrese oricât cât de mărunte se bucură cel puțin de avantajul de a-și însuși fortificațiile rusești adânci și bine protejate, pregătite laborios în luni de zile –- pe care rușii le-au părăsit în retragere, relatează NYT.

Dar preluarea acestor tranșee înseamnă și faptul că ei trebuie să locuiască în aceste poziții pe care rușii le dețin de multă vreme – și să lupte printre mormane de reziduuri militare, dar și în niște spații pline de articole personale.

„Nu este foarte plăcut”, a mărturisit Maksim, un soldat din Brigada 36 de infanteriști marini, care a strâns mai multe astfel de obiecte, unele extrem de personale între care ceea ce presupune că a fost un talisman: mai multe gloanțe sclipitoare atașate la un breloc.

„Este pământul nostru, dar nu este foarte confortabil să fim aici. Nu mă simt acasă”, a spus soldatul.

La începutul lunii iunie, trupele ucrainene, între care mii de soldați instruiți și echipați de Statele Unite și de alți aliați occidentali, au pornit o contraofensivă menită să taie în două frontul apărat de Rusia în teritoriile ocupate din sudul Ucrainei. Staționați în șiruri întinse pe kilometri de tranșee și alte fortificații, printre capcane pentru tancuri și câmpuri minate, așteptau mii de soldați ruși.

În prezent, forțele ucrainene angajate în contraofensivă atacă în cel puțin trei locații de pe frontul defensiv rusesc. În cel mai înaintat punct din sud au creat o poziție strategică de circa 8 kilometri în liniile de apărare rusești

Comandanții ucraineni vor să ajungă la Marea Azov, la aproximativ 88 de kilometri distanță, prin câmpii deschise care oferă puțină acoperire. Dacă reușesc, vor împărți sudul ocupat de Rusia în două zone, tăind puntea terestră între Rusia și Peninsula Crimeea ocupată și degradând în mare măsură capacitatea Rusiei de a-și realimenta forțele situate mai la vest.

Un sat aparent pustiu

Pe măsură ce au avansat, ucrainenii au ocupat liniile de tranșee rusești, buncărele și pozițiile de tragere din clădirile abandonate, dar bombardamentul continuu al artileriei le-a lăsat prea puțin timp să îndepărteze ce au lăsat în urmă aceștia: haine, veste antiglonț, lenjerie de pat și chiar rații militare.

La o lună după ce soldații din Brigada 110 de apărare teritorială a Ucrainei și alte unități au recucerit satul Novodarivka -situat în câmpiile din regiunea Zaporojie, la sud de orașul Orihiv - acesta pare pustiu și abandonat în mijlocul resturilor forțelor de ocupație. Doar ocazional vehicule militare străbat drumul neasfaltat flancat de case distruse de bombardamente.

Dar, în realitate, în mijlocul zgomotului focului de artilerie, soldații ucraineni se ghemuiesc în tranșeele rusești capturate. Pe drumul principal al satului, zave un tanc rusesc incinerat, iar pe un câmp din apropiere, două vehicule rezistente la mine furnizate de americani, MaxxPros, care au fost aruncate în aer.

Dar una din sarcinile care le-au revenit soldaților odată ce au preluat satul a fost recuperarea rămășițelor soldaților ucraineni care au murit apărându-l în primele luni ale războiului, în timp ce forțele rusești avansau rapid.

Ucrainenii au survolat ocazional Novodarivka cu drone în timp ce acesta era ocupat, pentru a se asigura că rușii nu mută șapte cadavre ale soldaților care au fost uciși aici anul trecut. Săptămâna trecută, au avut în sfârșit ocazia să le recupereze. „Erau doar niște schelete” care vor trebui identificate după ADN, a dezvăluit locotenentul Volodimir.

În ceea ce privește morții de partea rușilor, a adăugat el, ucrainenii i-au recuperat pe cei care au putut fi scoși fără riscuri, în timp pe ceilalți i-au acoperit temporar cu pământ. Chiar și așa, o duhoare îngrozitoare plutește în tranșee.

Articolele personale lăsate de ruși în tranșee

Într-o casă abandonată, soldații ruși au scrijelit numele orașelor sau regiunilor lor natale: Vladikavkaz, un oraș din sudul Rusiei, și Primorie, o regiune de pe coasta Pacificului, în apropiere de Japonia.

Maksim, intervievat în tranșee, a strâns o mică colecție de obiecte personale lăsate de foștii ocupanți, printre care o sticlă de sirop de merișor fabricat în Iakutia, o regiune din nordul Siberiei. Arătând spre un plic de ceai rusesc marca „Pentru victorie!”, el a spus despre fostul său proprietar: „nu a avut timp să îl bea”.

Lupte strânse și progrese chinuitor de lente

Luptele sunt strânse, a explicat Maksim. „Noi îi împingem înapoi, ei ne împing înapoi, noi îi împingem, ei ne împing, și așa mai departe. Au avut mult timp să sape”.

Soldații au declarat în interviuri că progresul lent era de așteptat, având în vedere câmpurile minate, tranșeele și câmpul deschis.

Brigada 110 de apărare teritorială, spre deosebire de unitățile nou antrenate și echipate desfășurate special pentru contraofensivă, luptă în sudul Ucrainei de mai bine de un an.

Un soldat din cadrul acestei brigăzi, care s-a identificat ca fiind sergentul Igor, a declarat că unitatea sa s-a târât lent până a ajuns la adăpostul relativ oferit de rândurile de copaci dintre câmpuri pentru a ataca tranșeele rusești, deplasându-se în salturi mici de câteva zeci sau sute de metri. Astfel de avansări lente au fost preferabile unor asalturi masive, a spus el.

„Trebuie să ne strecurăm înainte încetul cu încetul, cu infanteria, și să îi străpungem în acest fel", a spus Igor. „Să ne târâm înainte, să ne luptăm cu ei, apoi să ne adăpostim din nou”.

Trebuie să treacă mai mult timp, a spus el, până ca soldații ucraineni ce luptă în contraofensivă să devină pricepuți în lupta în câmp deschis.

Soldații desfășurați în zonă dezvoltă o ureche fină pentru zgomotele și bubuiturile artileriei, a explicat el. „Le auzi și ar trebui să stabilești într-o secundă dacă trebuie să te arunci sau nu la pământ”.

Soldații trebuie să se întărească pentru a manevra în tranșee și a trage asupra trupelor inamice care se apropie într-un asalt, chiar dacă gloanțele trec pe deasupra capetelor lor, a spus el.

„Antrenamentul în străinătate nu este același lucru cu lupta real. Abia acum dobândesc experiență de luptă”, a adăugat el, iar pe măsură ce o fac, ritmul ar putea crește. De altfel, oficialii americani au apreciat că comandanții ucraineni reevaluează tacticile după începutul lent al ofensivei și incursiunile pe muchie de cuțit ale soldaților în câmpurile minate.

Proaspeții recruți sunt demoralizați atunci când colegii sunt răniți sau uciși, a spus Igor. „Moralul lor este afectat rapid”.

„Soldații vor învăța. Este complicat. Și da, merge încet. Dar este important că merge”.