Martin Schulz, ales în unanimitate la şefia SPD în vederea detronării Angelei Merkel
0Social-democraţii germani l-au ales duminică, în unanimitate, pe Martin Schulz la conducerea formaţiunii, cu obiectivul de a încerca să o detroneze pe Angela Merkel în alegerile din septembrie, relatează AFP.
Fostul preşedinte al Parlamentului European (PE) din ultimii cinci ani, Schulz, în vârstă de 61 de ani, creşte în sondaje de câteva săptămâni, iar în prezent este creditat cot la cot în intenţiile de vot cu cancelarul conservator, aflat la putere din 2005.
La începutul anului, Partidul Social-Democrat (SPD) se afla cu 15 puncte procentuale în urma Uniunii Creştin-Democrate (CDU).
Entuziaşti, activiştii SPD au luat act de acest nou impuls şi l-au ales pe Martin Schulz la preşedinţia partidului cu unanimitate.
Este primul vot de acest fel din istoria partidului. Ultimul record datează din 1948, când şeful formaţiunii a fost ales cu 99,71% din voturile exprimate.
”ÎNCEPE LUPTA”
”De acum începe lupta pentru a deveni primul partid din ţară şi a cuceri Cancelaria”, a declarat Martin Schulz în cadrul acestui Congres, la Berlin.
El îl înlocuieşte în post pe Sigmar Gabriel, actualul şef al diplomaţiei germane, nepopular şi care a renunţat la un nou mandat la începutul anului.
Până la alegerile legislative de la 24 septembrie - în vederea cărora SPD-ul este creditat acum la egalitate cu CDU-ul Angelei Merkel, cu aproape 30% din intenţiile de vot - mai sunt însă trei scrutine regionale, considerate tot atâtea teste.
Primul scrutin regional va avea loc în micul land Saarland (vest), peste o săptămână, iar social-democraţii îi ameninţă pe creştin-democraţi, aflaţi la putere aici de 18 ani.
În faţa "Schulzmaniei", Merkel se vrea însă senină. ”Concurenţa stimulează afacerile”, a dat ea asigurări vineri. Însă un membru al anturajului lcancelarului a recunoscut, în privat, că ”situaţia este dificilă”.
Ipoteza unei îngrângeri a lui Merkel, în pofida criticilor faţă de venirea a peste un milion de refugiaţi în Germania, părea de neconceput în urmă cu doar câteva luni.
Martin Schulz a schimbat datele problemei. Cariera sa, aproape exclusiv la Bruxelles, la PE, care părea un handicap la început, se dovedeşte un atu. El nu este nevoit să susţină politica actualului Guvern de mare coaliţie, din care fac parte social-democraţii, şi apare ca un politician nou.
”ROBIN HOOD”
”Schulz este o faţă nouă pe plan intern, iar candidatura sa apare într-un moment în care se răspândeşte o formă de oboseală faţă de Merkel”, apreciază Michael Spreng, un expert în politică germană, în cotidianul Südeutsche Zeitung.
"Schulz vorbeşte clar, dar şi la figurat. Merkel nu este o bună oratoare. Sculz este emotiv, Merkel nu arată nicio emoţie”, adaugă el.
Cariera sa atipică şi originile modeste - un fiu de poliţist care a abandonat şcoala înainte de Bacalaureat şi a fost acloolic în tinereţe - alături de un mod deschis de a vorbi îi permit să se prezinte ca un om din popor.
El intenţionează să amendeze reformele controversate introduse pe piaţa muncii de fostul cancelar SPD Gerhard Schröder în perioada 2003-2005.
Ele au permis Germaniei să scadă şomajul la un nivel istoric, însă au creat o generaţie de ”muncitori săraci” şi precari.
Partidul cancelarului îl acuză, în schimb, că propagă ”un populism” de stânga.
Virajul la stânga al SPD odată cu şefia lui Martin Schulz, care i-a adus supranumele de ”Robin Hood” în presă, nu a împiedicat partidul, duminică, să îşi exprime opţiunea în alegerile prezidenţiale franceze - numele lui Emmanuel Macron (centru) a fost îndelung aplaudat de către activişti.
”Imaginaţi-vă: Emmanuel Macron devine preşedinte în Franţa, iar Martin Schulz cancelar (în Germania). Ce putem să schimbăm în această Europă!”, a declarat Sigmar Gabriel în ovaţiile participanţilor la Congres.
Fostul ministru al Guvernului socialist al lui François Hollande este unul dintre favoriţii în alegerile prezidenţiale franceze.
Această susţinere constituie însă o palmă pentru candidatul Partidului Socialist (PS) francez, care este formaţiunea-soră a SPD, Benoît Hamon, care face campanie într-o linie mult mai la stânga decât cea a social-democraţilor germani.