Le Monde: Susținătorii lui Donald Trump din Europa Centrală și Balcani rămân fără fonduri
0De patru luni, spectrul președinției Trump 2.0 planează asupra Europei. Viktor Orban, premierul Ungariei, Aleksandar Vučić, președintele Serbiei și Milorad Dodik liderul sârbilor din Bosnia și Herțegovina păreau să aibă un avantaj datorită relațiilor și afinităților ideologice cu noul președinte.
Cei trei, dar și alții au presupus, în ciuda promisiunilor repetate ale lui Trump din campanie privind tarifele și comerțul, că țările lor vor fi scutite sau vor primi tratament preferențial datorită susținerii politicilor lui Trump. Și iată, acum ei se trezesc ca victime ale unei noi abordări comerciale și imperialiste din partea Washingtonului, în care țările mari și influente sunt luate în serios, în timp ce altele devin cantitate neglijabilă. scrie Le Monde.
Este de așteptat prezența tot mai mare a Chinei și Rusiei, atât în Ungaria, cât și în Serbia, să fie un punct de conflict cu Casa Albă. Dependența de energia rusească va continua să atragă critici, în timp ce oficialii guvernului american au semnalat deja ambelor țări că China reprezintă o provocare strategică.
De la promisiuni la tarife vamale punitive
În ciuda promisiunilor electorale ale lui Trump, liderii din Ungaria, Serbia și Republica Srpska au mizat pe o relație „specială” cu Washingtonul, una care le-ar fi asigurat un tratament preferențial. Realitatea s-a dovedit, însă, alta: Serbia a fost lovită cu taxe vamale de 37%, cele mai mari din regiune. Bosnia și Herțegovina a primit o sancțiune de 35%, iar Ungaria — țara care și-a legat public speranțele de victoria lui Trump — riscă un tarif de 20% pe fondul relațiilor economice tot mai strânse cu Beijingul și Moscova.
O „epocă de aur fantastică” între Budapesta și Washington? Cuvintele premierului maghiar Viktor Orbán sună astăzi ca o ironie amară. Mai ales în condițiile în care sancțiunile impuse unor membri ai guvernului maghiar sunt menținute, iar poziția oficială a SUA rămâne critică față de deriva democratică a regimului de la Budapesta.
China și Rusia — umbrele care irită Washingtonul
În spatele răcirii relațiilor se află și factorii geopolitici. Atât Ungaria, cât și Serbia și-au adâncit colaborarea economică și strategică cu China, iar dependența de energia rusă rămâne o constantă. În ochii noii administrații americane, aceste alegeri strategice nu pot fi ignorate. Mesajul transmis este limpede: loialitatea politică nu înlocuiește alinierea strategică.
La fel, aspirațiile separatiste ale lui Dodik în Bosnia și Herțegovina au fost întâmpinate cu ostilitate de administrația Trump, prin vocea secretarului de stat Marco Rubio, care a condamnat tentativele de a submina Acordurile de la Dayton. Vučić, care a sperat la o repoziționare americană în problema Kosovo, rămâne și el dezamăgit.
Iluzia imitării: când discursul pro-Trump nu mai aduce dividende
Și totuși, în ciuda acestor deziluzii, liderii din regiune continuă să adopte elemente ale modelului american promovat de Trump, mai ales în ceea ce privește combaterea societății civile și a ONG-urilor. Este un semnal că speranțele unei schimbări de ton nu s-au stins complet. Dar și o dovadă a dependenței de un model politic care, în absența beneficiilor concrete, riscă să devină nefuncțional.
Slovacia — noul front de tensiune în UE
Între timp, în Europa Centrală se profilează un nou front de conflict între Bruxelles și o capitală estică: Bratislava. Declarațiile cancelarului german Friedrich Merz, potrivit cărora Germania va cere sancționarea Slovaciei dacă aceasta deviază de la linia comună a UE, au stârnit reacții vehemente din partea premierului Robert Fico.
„Nimeni nu ne poate amenința”, a declarat Fico, calificând amenințările cu tăierea fondurilor europene drept „inacceptabile într-o Europă modernă”. Ministrul de externe Juraj Blanár a reiterat poziția Slovaciei împotriva renunțării la dreptul de veto și înlocuirii unanimității cu majoritatea calificată.
Între Washington și Bruxelles: care e busola strategică a Estului?
Episodul Slovaciei și deziluziile liderilor pro-Trump din regiune reflectă aceeași întrebare fundamentală: care este locul Europei Centrale și de Est în noua ordine geopolitică globală? Dacă relația cu SUA se bazează pe o înșelătoare simpatie ideologică, iar Bruxellesul este perceput tot mai des ca punitiv și distant, cine mai oferă un orizont clar pentru aceste națiuni?
Iar dacă promisiunea americană se transformă într-o relație rece și condiționată, nu este exclus ca liderii și cetățenii lor să privească din nou spre Uniunea Europeană — nu ca pe o constrângere, ci ca pe o garanție a stabilității și a unei democrații funcționale, notează Le Monde.