Juncker, preşedintele „Comisiei ultimei şanse“, la un pas de eşec

Votul dat de britanici pentru ieşirea ţării lor din Uniunea Europeană continuă să încingă spiritele nu doar în Regatul Unit, care a intrat în criză politică, ci şi pe plan internaţional.

În timp ce liderii Europei caută o soluţie pentru a menţine blocul comunitar şi pieţele financiare pe linia de plutire, alţii caută vinovaţi. Şi nu doar politicienii britanici care au făcut campanie pentru rămânerea ţării lor în UE sunt arătaţi cu degetul pentru eşecul lor.

Ministrul ceh al Afacerilor Externe, Lubomir Zaoralek, i-a reproşat preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că nu a ştiut să ţină Marea Britanie în Uniunea Europeană. Ba chiar i-a sugerat să demisioneze.

„În acest moment, nu pot să-l consider pe şeful Comisiei Europene ca persoana potrivită pentru acest post“, a declarat Zaoralek, în cadrul unei dezbateri la televiziunea publică cehă. Deşi Zaoralek s-a declarat de acord cu Juncker că Londra trebuie să acţioneze rapid pentru a părăsi UE, l-a acuzat pe fostul premier luxemburghez că a rămas inactiv în perioada care a precedat referendumul britanic. 

Nu este pentru prima dată când Juncker este ţinta unor critici dure din cauza atitudinii sale sau, după cum spun criticii săi, a lipsei sale de activitate.

Preşedintele Comisiei Europene este mai degrabă un observator al problemelor cu care se confruntă Europa, scrie politico.eu, ca urmare a 40 de interviuri cu politicieni UE, diplomaţi şi oficiali ai statelor membre, dar şi a unei analize a programului de lucru al lui Junker.

Asociaţii lui Junker se tem că multiplele crize l-au paralizat politic pe preşedintele Comisiei Europene, dar şi că i-au înrăutăţit starea de sănătate. Se plâng că Juncker a devenit prea puţin implicat în dezbaterile importante, lăsându-i pe cei din echipa sa să preia rolul care, de fapt, i-ar reveni lui.

Un preşedinte absent

„Îi doresc ce e mai bun şi sper că poate fi la nivelul presupus de sarcinile sale“, a declarat Ingeborg Grässle, şefa Comisiei de control bugetar din Parlamentul European. „Nu putem avea marionete politice puse în mâinile altora, aşa ceva este indamisibil“, a adăugat ea. Membră a Partidului Popular European (centru-dreapta), ca şi Junker, Grässle l-a descris pe preşedintele CE drept un „bun prieten“.

Însă nu toate vocile din spectrul european adoptă acest ton gentil. „Adevărul este că nu-l vedem. Oamenii nu se plâng aici, întrucât nu este indispensabil funcţionării de zi cu zi a UE“, a afirmat un diplomat dintr-un important stat din blocul comunitar.  „Uneori nu-i remarcăm absenţa“, a adăugat acesta. 

„Comisia ultimei şanse“, cu un puternic caracter politic, care ar fi urmat să împingă Europa înainte şi să îngroape definitiv retorica eurosceptică, aşa cum o prezenta Juncker la preluarea mandatului, nu doar că nu a reuşit să recâştige încrederea cetăţenilor europeni, ci a înregistrat o contraperformanţă. Eurobarometrul arată ca pe perioada mandatului lui Juncker încrederea publicului în Comisie a continuat să scadă, iar un sondaj dat publicităţii recent de Pew Research Center a relevat că euroscepticismul este în creştere în statele-cheie membre UE, notează publicaţia citată.

Când Juncker a intervenit, pledând, de pildă, pentru clemenţă în cazul deficitului bugetar al Franţei, a fost acuzat că subminează tocmai principiile Comisiei, pe care ar trebui să o întărească. Vizita lui recentă la Sankt Petersburg, la formul economic care se doreşte a fi un Davos al lui Vladimir Putin, chiar înaintea prelungirii sancţiunilor economice la adresa Moscovei, a fost doar una dintre cele mai recente situaţii care i-au făcut pe mulţi să ridice din sprâncene.

Un context nefavorabil

Chiar şi aşa, Juncker are şi susţinători. „El se confruntă cu multiple crize pe care Comisia nu le poate rezolva singură“, a declarat parlamentarul socialist francez Christophe Caresche, care a adăugat că preşedintele CE s-a ocupat de „multiple crize fără a le agrava, fără a exacerba tensiunile care există între state membre“. 

Şi vicepreşedintele Parlamentului European Antonio Tajani a sărit în apărarea lui Juncker. „Terorism, imigraţie ilegală, criza euro, Brexit. Nu e uşor să fii liderul Comisiei Europene“, a spus acesta.

Juncker şi-a ţinut promisiunea de a face Comisia „mai politică“, i-a încurajat pe comisari să aibă un punct de vedere clar, a dat mai multă putere vicepreşedinţilor, administrarea de zi cu zi a devenit mai eficientă, scrie politico.eu. 

Săptămânalul german „Der Spiegel“ consideră însă că dorinţa lui Juncker de a face Comisia „mai politică“ ar putea avea la bază lipsa sa de experienţă în a conduce un aparat administrativ gigantic cum este Comisia Europeană, care are 30.000 de angajaţi, echivalentul a 6% din populaţia Luxemburgului, unde Juncker a condus doar câteva zeci de angajaţi. 

Voci puţin indulgente, citate de politico.eu, afirmă că strategia globală este cea care îi lipseşte Comisiei conduse de Juncker. Agenda este condusă de calcule politice şi tactici pe termen scurt, fie că este vorba despre deficitul bugetar al Franţei, fie că este vorba despre criza refugiaţilor.

„Este mai mult o comisie de PR, este mai mult vorba despre cum arată şi despre cum se reflectă în presă“, a afirmat Olivér Várhelyi, ambasadorul Ungariei la UE.

Slăbiciuni exploatate

Modalitatea în care Juncker înţelege să conducă creează oportunităţi pentru statele care caută să-şi consolideze influenţa. De pildă, cancelarul german, Angela Merkel, a ignorat Bruxelles-ul şi şi-a încheiat acordul cu Ankara privind migraţia, prezentându-l Uniunii Europene ca pe un fapt împlinit. De slăbiciunea lui Juncker a profitat şi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, care a devenit tot mai vocal şi mai implicat politic. 

Şi stilul de viaţă al lui Juncker, în vârstă de 61 de ani, ridică semne de întrebare. Fumător înrăit, amator de vinuri bune, preşedintele CE, care mai are trei ani de mandat, apare adesea în public cu o mină obosită. A negat în repetate rânduri că ar avea o problemă cu alcoolul, după ce acuzaţii în acest sens au venit din mai multe părţi. 

De obicei, ziua de luni nu se regăseşte în agenda sa de lucru, notează politico.eu, adăugând că de la preluarea mandatului, la 1 noiembrie 2014, Juncker a avut 25 de weekenduri prelungite (de patru zile) şi 27 de zile de concediu în august 2015.

Noile evoluţii politice din cadrul blocului comunitar ridică semne de întrebare privind capacitatea lui Juncker de a face faţă actualelor provocări, mai ales în contextul în care este învinuit pentru o parte din problemele blocului comunitar.