Video Jumătate de secol de la prăbușirea supersonicului sovietic Tupolev. Tragedia a fost sub ochii a 250.000 de oameni VIDEO

Lumea aviației marchează, în 3 iunie, 50 de ani de la prăbușirea avionului supersonic Tupolev Tu-144. Tragedia a avut loc în 3 iunie 1973. Supersonicul sovietic, menit să concureze un supersonic construit de francezi și britanici, celebrul Concorde, s-a prăbușit chiar în timpul unei demonstrații de la Salonul Aeronautic de la Paris.

Opt oameni aflați la bord și șapte aflați la sol au murit după ce avionul supersonic, care făcea un zbor demonstrativ, s-a prăbușit asupra orașului Goussainville.  Potrivit Radio Europa Liberă, tragedia a avut loc în fața a peste 250 de mii de spectatori veniți din toate colțurile lumii să urmărească zborurile Tupolev Tu-144 și Concorde (singurul alt avion de pasageri supersonic din lume).

Potrivit sursei citate, incidentul de la Paris a avut loc pe un fond al anilor ’50 în care lumea considera că transportul supersonic pentru pasageri este viitorul. Marea Britanie și Franța au început un astfel de proiect în anii ’60, urmate de Statele Unite. Americanii au abandonat, însă, destul de repede proiectul, testele arătând că efectele secundare ale survolărilor supersonice asupra psihicului locuitorilor de la sol.

Pentru că nu voia să se lase mai prejos, Uniunea Sovietică a intrat în cursă pentru construirea unui avion de pasageri supersonic. La Salonul Aeronautic de la Paris, acolo unde Tupolev TU-144 s-a prăbușit, avionul nu era încă terminat, după cum avea să dezvăluie Olga Benderov, fiica inginerului de zbor care a murit în accident, Vladimir Benderov.

„Știa că avionul nu era terminat cum trebuie, era încă brut. Tatăl meu i-a spus fratelui meu vitreg Valera ‹Ai grijă de Olga›, cum nu mai spusese niciodată înainte de o călătorie de serviciu”, declara Olga Benderov.

Cauza accidentului din 1973, mai arată Radio Europa Liberă, nu a fost niciodată aflată. O teorie este că un avion francez Mirage a zburat prea aproape de Tupolev, care a evitat avionul mai mic și a pierdut controlul. Un martor ocular francez a confirmat că Tupolevul „era însoțit de un Mirage mic care a plecat spre oraș când Tupolev 144 a intrat în vrie”. Alți experți au pus prăbușirea pe seama manevrelor agresive ale aeronavei „care au depășit limitele de stres admisibile”.

În ciuda accidentului din 1973, doi ani mai târziu, Tu-144 a intrat în serviciu, transportând corespondența între Moscova și Alma-Ata (în prezent Almatî) în Kazahstanul sovietic. Până în noiembrie 1977, avionul a transportat pasageri pe aceeași rută, aleasă pentru că era puțin populată.

După un alt accident al unui Tu-144 în timpul unui zbor-test în 1978, accident în care au murit doi ingineri de zbor, cursele de pasageri cu acest avion au fost anulate. Întregului program Tu-144 i s-a pus capăt în 1983. Ultima misiune a avionului supersonic a fost un proiect comun de cercetare ruso-american privind călătoriile supersonice, care a durat până în 1999.