Indecizia Occidentului și riscurile proliferării nucleare globale. Lecțiile din Ucraina

Indecizia și ezitarea țărilor occidentale în oferirea unor garanții de securitate clare Ucrainei ar putea avea efecte dezastruoase, riscând să declanșeze o reacție în lanț globală, în care tot mai multe națiuni vor căuta să își dezvolte propriile arsenale nucleare ca formă de descurajare, avertizează jurnalistul american Julian McBride în Kyiv Independent.

Invazia Ucrainei de către Rusia a intrat în al 11-lea an, iar războiul la scară largă se apropie de al treilea an. Deși Kievul a cerut în mod constant garanții de securitate internaționale, inclusiv prin aderarea la NATO, aceste apeluri au fost ignorate, în timp ce conflictele teritoriale din estul Ucrainei și birocrația europeană au amânat o soluție concretă.

În fața unei Rusii tot mai agresive și a unui Occident din ce în ce mai ezitant, președintele Volodimir Zelenski a declarat că, în lipsa unui acces imediat la NATO, Ucraina ar putea recurge la reluarea programului său nuclear, deschizând astfel drumul unei proliferări nucleare globale, cu efecte care vor afecta întreaga lume. Acesta ar fi, potrivit unor analiști, un efect de domino pe care Occidentul va trebui să-l suporte direct, din cauza incapacității sale de a gestiona escaladarea conflictului.

Un drum sinuos către NATO și retragerea garanțiilor de securitate

Inițial, aspirațiile Ucrainei de a adera la NATO au fost modeste. În 2008, cererea de aderare a fost respinsă de Angela Merkel, cancelarul de atunci al Germaniei, o decizie pentru care aceasta nu și-a cerut niciodată scuze. După invazia din 2014, Ucraina și-a intensificat dorința de a deveni membru al Alianței Nord-Atlantice. Totuși, în ciuda invaziei rusești din 2022 și a anexării ilegale de teritorii ucrainene, Kievul nu a primit nicio garanție clară din partea marilor puteri occidentale. Aderarea la NATO a rămas un vis neîmplinit.

În absența unei perspective clare de aderare, Ucraina caută în prezent un alt tip de protecție – o garanție de securitate alternativă. După cum a declarat Zelenski, războiul poate fi încheiat doar printr-un angajament internațional care să asigure securitatea teritorială a țării, fie prin NATO, fie printr-un acord bilateral de apărare reciprocă, similar celor pe care Statele Unite le au cu alte țări, cum ar fi Japonia, Coreea de Sud sau Israel.

Relațiile cu Rusia: un Memorandum încălcat și riscul unei noi ere nucleare

După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a devenit posesia unui dintre cele mai mari arsenale nucleare din lume, moștenind rachete și silozuri nucleare din perioada sovietică. În schimbul renunțării la aceste arme, Ucraina a obținut garanții de securitate din partea Rusiei, Statelor Unite și Marii Britanii, în cadrul Memorandumului de la Budapesta din 1994. Însă, în contextul actualei invazii rusești, se pare că aceste garanții nu au fost de niciun folos.

Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a încălcat toate înțelegerile internaționale, invadând Ucraina și anexând teritorii ucrainene prin forță militară. Kremlinul a subminat complet încrederea Kievului în Memorandumul de la Budapesta, iar în fața acestei realități, Ucraina nu poate decât să caute soluții de securitate în afacerea cu Occidentul, sau, în cel mai rău caz, să ia în calcul opțiunea unui program nuclear propriu.

Proliferarea nucleară: o reacție în lanț globală

Dacă Ucraina nu primește garanții de securitate clare și dacă Rusia își va menține câștigurile teritoriale în Ucraina, aceasta ar putea deschide drumul pentru o nouă eră a proliferării nucleare. În absența unei protecții internaționale credibile, națiunile care nu dețin arme nucleare ar putea să ajungă la concluzia că doar prin înarmare nucleară pot să își asigure suveranitatea și securitatea națională. Aceasta este o realitate pe care lumea a încercat să o evite de la finalul Războiului Rece.

Un exemplu în acest sens ar putea fi Coreea de Sud, care, în fața instabilității politice internaționale și a reticenței Occidentului, ar putea lua în considerare dezvoltarea unui program nuclear propriu. De asemenea, Japonia, care se confruntă cu provocări din partea Coreei de Nord și a Chinei, ar putea reevalua politica sa nucleară. Taiwan, izolată diplomatic de China, s-ar putea simți nevoită să-și întărească apărarea, iar Ucraina ar putea deveni un exemplu de urmat în acest sens.

În Estul Europei, state precum Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și România, care se află la granița cu Rusia și care se simt amenințate de agresiunea constantă a Kremlinului, ar putea lua în calcul dezvoltarea unor capacități nucleare proprii, mai ales dacă Statele Unite și NATO nu vor reînnoi politica de descurajare nucleară.

O cale riscantă pentru viitorul lumii

Războiul din Ucraina a ajuns într-o fază extrem de periculoasă. Într-un context în care garanțiile de securitate rămân vagi și în care Occidentul ezită să acționeze ferm, există riscul ca nu doar Ucraina, ci întreaga lume să fie atrasă într-o nouă cursă a înarmărilor nucleare. Dacă nu se găsește o soluție pentru Ucraina, iar alte țări vor considera că securitatea lor depinde de capacități nucleare proprii, vom asista, cu siguranță, la o proliferare nucleară globală – un fenomen care va schimba profund echilibrul geopolitic al lumii.