Înaltul reprezentant pentru Bosnia şi Herţegovina, la ONU: Liderii sârbi duc o campanie de divizare a ţării care poate arunca în aer nu doar regiunea, ci şi Europa

Valentin Inzko, Înaltul reprezentant pentru Bosnia şi Herţegovina, a avertizat Consiliul Securităţii ONU că liderii etnici sârbi duc o campanie de divizare a ţării condusă de politicianul Milorad Dodikm, partea sârbă a preşedinţiei tripartite, relatează AP.

Diplomatul austriac a subliniat că este necesară o „poziţie decisivă” pentru a împiedica diviziunile etnice în Bosnia şi Herţegovina, întrucât campania sârbilor bosniaci „poate avea implicaţii politice şi de securitate de natură să afecteze nu doar această ţară, ci şi restul regiunii, precum şi Europa”.

Inzko, de 12 ani înalt reprezentant pentru Bosnia al comunităţii internaţionale, a criticat puternic ceea ce el a numit „politica distructivă pe termen lung” a autorităţilor din Republica Srpska. 

Adunarea naţională a acestei regiuni a adoptat în martie o rezoluţie prin care e lăsată deschisă opţiunea „aşa-numitei disoluţii paşnice a ţării”. Mai mult, în luna aprilie, liderii coaliţiei de guvernare ai Republicii au avut o întrunire, în urma căreia Dodik a anunţat formarea unor echipe de negociere, subliniind faptul că regiunea „îşi rezervă dreptul să decidă asupra statutului său viitor”.

Bosnia rămâne o naţiune divizată după războiul din 1992-1995 între sârbi, croaţi şi musulmani care a dus la ruperea Iugoslaviei. SUA au intermediat în 1995 acordul de pace de la Dayton, Ohio, prin care Bosnia devenea o federaţie constituită din două regiuni autonome - una a sârbilor bosniaci (Republica Srpska) şi o alta a croaţilor şi musulmanilor.

Biroul înaltului reprezentant supraveghează implementarea civilă a Acordului de la Dayton sub coordonarea Consiliului de Implementare a Păcii din care fac parte 55 de naţiuni.

Inzko a adus în atenţie faptul că pactul de la Dayton nu prevede dreptul entităţilor la secesiune”.

Diplomatul a spus că acţiunile sârbilor bosniaci „au otrăvit” atmosfera politică şi au pus pe pauză reformele într-o perioadă în care ţara e stăpânită de pandemia de COVID-19.

Situaţia din Bosnia nu permite o cale spre UE întrucât „unul din liderii săi politici promovează făţiş divizarea ţării, discreditând şi batjocorind UE”, a arătat el.

Avertismentul lui Inzko este că chiar dacă etnicii sârbi nu vor reuşi să rupă ţara, scopul lor este să menţină o „ţară perpetuu disfuncţională”, după cum se vede în „paralizia aproape totală a instituţiilor de vârf - preşedinţia, Consiliul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară”.

El a mai spus că societate multietnică de dinainte de război e „aproape dispărută” şi acele spaţii de diversitate încă existente sunt extrem de dificil de susţinut.

„Discursul urii, glorificarea criminalilor de război, revizionismul sau negarea directă a genocidului, în pofida verdictelor organismelor juridice internaţionale sunt încă frecvente în discursul politic. Nu trebuie să permitem ca acest proces să adâncească diviziunile etnice şi teritoriale”, a argumentat acesta.

Anna Evstigneeva, ambasadorul adjunct ONU al Rusiei, a acuzat poziţia lui Inko ca fiind „foarte dezechilibrată”, punctând faptul că pune în seama sârbilor bosniaci şi croaţilor „orice dificultate apărută în calea reconcilierii naţionale” şi se angajează în acţiuni de inducere a panicii.

Evstigneeva a descris situaţia din Bosnia „mai degrabă stabilă” astfel încât „nu ameninţă în nciun fel pacea şi securitatea internaţională”.

Aceasta a mai precizat că rezoluţia adoptată de parlamentul Republicii Srpska pe 21 martie prin care se solicită închiderea Biroului Înaltului Reprezenant  şi transferarea prerogativelor sale către guvernul bosniac „nu poate fi ignorată”, repetând propria cerere a Rusiei pentru „închiderea lui cât mai curând”.

„Nu există un viitor pentru niciuna dintre entităţile din afara Bosniei şi Herţegovinei”, a declarat ambasadorul SUA Linda Thomas-Greenfield, subliniind că a venit timpul ca ţara să îndeplinească criteriile de ieşire de sub supravegherea internaţională de către înaltul reprezentant.

„Asta înseamnă întâi de toate rezolvarea problemei corupţiei întinse ce ameninţă statul de drept. În acest moment, politicienii corupţi, un sistem judiciar sub influenţă politică, instituţii publice care promovează interesele personale sau de partid şi întreprinderile de stat care acordă prioritate patronatului - toate permit corupţiei să prospere. Rezultatul: ţara îşi pierde talentele tinere.”