În apărarea europenilor, un editorial semnat de Jean-Claude Juncker

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, abordează în cotidianul „Adevărul“ tema apărării europene, subliniind că încercările de a construi o structură de apărare comună fac parte din proiectul european încă de la începuturile sale.

Puterea necoercitivă exercitată de Europa este, fără doar şi poate, un model de succes. Prin diplomaţia noastră, prin politica noastră de dezvoltare şi prin relaţiile noastre comerciale, noi europenii contribuim la crearea unui climat de stabilitate şi la promovarea păcii, a drepturilor omului şi a statului de drept în lume. Însă, pentru a transmite un mesaj suficient de puternic, nu ne putem baza doar pe puterea necoercitivă. 

Nu ne putem permite să considerăm securitatea, libertatea şi pacea de care ne bucurăm azi în Europa drept victorii ireversibile. Amintirea terorii şi a sângelui vărsat este încă extrem de vie pentru mulţi oameni din această ţară şi din toată Europa. Şi este suficient să privim la ce se întâmplă în vecinătatea noastră imediată, la tensiunile din est şi la războiul brutal din Siria, pentru a avea dovada faptului că războiul nu este de domeniul trecutului. 

Încercările de a construi o structură de apărare comună fac parte din proiectul european încă de la începuturile sale. Însă până acum aceste aspiraţii au rămas în mare măsură neîmplinite. A venit timpul să facem mai mult.

Preţul ineficienţei şi al fragmentării este mult prea mare. În timp ce noi, în UE, avem 178 de sisteme de armament diferite, Statele Unite au doar 30. În plus, avem mai mulţi producători de elicoptere în Europa decât guverne care să le poată cumpăra. Şi ne permitem luxul de a avea 17 tipuri diferite de tancuri de luptă, în timp ce Statele Unite par să se descurce foarte bine cu un singur model. 

În fiecare an, lipsa cooperării în materie de apărare şi securitate ne costă între 25 şi 100 de miliarde de euro. Statele UE ar avea mult de câştigat dacă şi-ar folosi în comun vehiculele, dacă şi-ar standardiza muniţia şi, nu în ultimul rând, dacă ar efectua proiecte de cercetare împreună, nu separat, cum se întâmplă astăzi. 

Este motivul pentru care Comisia Europeană a propus înfiinţarea unui Fond european de apărare. Acesta nu va înlocui bugetele naţionale de apărare, însă va oferi statelor stimulente să coopereze în cadrul unor proiecte comune de cercetare, de dezvoltare şi de achiziţii de echipamente şi tehnologie de apărare. Acest lucru este nu numai în interesul securităţii noastre, ci şi în avantajul contribuabililor. 

Statele membre vor fi în continuare cele care vor avea cel mai greu cuvânt de spus. Ele sunt cele care vor hotărî, de exemplu, căror proiecte să le acorde prioritate, indiferent dacă e vorba de tehnologia dronelor, de comunicaţiile prin satelit sau de achiziţionarea unui număr mare de elicoptere. Valoarea adăugată pe care o va aduce Comisia Europeană va consta în a conjuga eforturile statelor şi, astfel, în a facilita lansarea de proiecte într-un mod mai coordonat, mai sistematic şi mai eficient. 

Însă o adevărată uniune europeană a securităţii şi a apărării nu se poate construi doar cu bani. Avem nevoie şi de voinţă politică şi de ambiţie. În cadrul dezbaterii privind viitorul Europei, îmi doresc să purtăm o discuţie sinceră cu privire la paşii următori.

Deja a început să se creeze o anumită dinamică. Luna trecută, toate statele membre au hotărât în unanimitate să instituie prima Capacitate militară de planificare şi conducere, care va prelua comanda misiunilor de instruire ale UE.  Acesta este un prim pas înainte, care va trebui însă urmat de paşi mai ambiţioşi.

UE dispune deja de mijloacele necesare pentru a înlocui mozaicul actual de forme de cooperare militară, bazat pe înţelegeri bilaterale şi multilaterale, cu forme mai eficiente de integrare militară. Tratatul UE stabileşte posibilitatea unei cooperări structurate permanente între toate statele membre care doresc şi pot să facă progrese împreună. Cred că a venit momentul să ne prevalăm de această posibilitate. 

Această abordare este complementară cooperării noastre cu NATO, care este de o importanţă crucială pentru viitorul nostru. De altfel, 22 din statele noastre membre sunt în acelaşi timp membre ale acestei alianţe cu scopuri de apărare. 

Însă nu ne mai permitem să invocăm cooperarea noastră cu NATO ca pe un alibi convenabil pentru a nu face eforturi europene autonome.

Ne-am bazat prea mult timp pe puterea militară a altora. Trebuie acum să profităm de ocazie pentru a ne asuma responsabilitatea propriei noastre securităţi. Datorăm acest lucru concetăţenilor noştri europeni. Şi aceasta pentru că la originea suflului în favoarea unei cooperări mai strânse în materie de apărare se află în primul rând cetăţenii europeni. 

În aproape toate ţările din UE, securitatea se numără printre primele 3 priorităţi, iar trei pătrimi dintre europeni sunt în favoarea unei politici comune de securitate şi apărare. 

Să te simţi sigur şi în securitate în propria casă este cel mai elementar şi mai universal dintre drepturi. Uniunea noastră ar trebui să le ofere această siguranţă europenilor.

Jean-Claude Juncker

Preşedintele Comisiei Europene