Implicarea tinerilor în remodelarea serviciului militar. Armatele Europei au nevoie de adolescenți, dar evită să-i consulte
0Europa se pregătește de o nouă epocă a serviciului militar obligatoriu. Pe fondul amenințărilor de securitate tot mai apăsătoare, statele europene revin, rând pe rând, la ideea reînrolării populației tinere. Germania, cu una dintre cele mai mari armate de pe continent, dar și cu una dintre cele mai grave crize de personal militar, e pe cale să urmeze exemplul Suediei, Lituaniei și Letoniei. În Marea Britanie se vorbește deja, timid, despre revenirea la o formă de serviciu național.
Dar în toată această mobilizare politico-militară, o întrebare esențială rămâne ignorată: ce gândesc tinerii?
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius – popular tocmai pentru stilul său direct și pragmatic – propune un nou model de serviciu militar, inspirat de sistemul norvegian: toți tinerii sunt evaluați, dar doar o parte dintre ei sunt selecționați, pe criterii de compatibilitate și motivație. Ideea e simplă: nu mai trăim în epoca armatelor de mase, ci în era selecției atente, a eficienței și a competenței.
Problema e că Germania are nevoie de zeci de mii de militari în plus, iar dacă „voluntariatul selectiv” nu aduce rezultatele scontate, se va pune întrebarea: se va reveni la obligativitate?
Aici se află miezul dilemei pe care Berlinul – și nu doar el – o evită în dezbaterea publică: cum convingi o generație crescută în libertate, într-o societate pacifistă și sceptică față de autoritate, să îmbrace uniforma? Și mai ales, cum faci asta fără să ignori tocmai vocile celor vizați? întreabă Elisabeth Braw, cercetătoare la Atlantic Council, în politico.eu.
În prezent, armatele din Europa se confruntă cu un deficit sever de personal. Germania are un minus de peste 50.000 de oameni față de ținta declarată, iar în Marea Britanie, campaniile de recrutare – oricât de creative – nu reușesc să oprească declinul efectivelor.
Dar poate că problema nu ține doar de promovare. Poate că pur și simplu n-am întrebat generația Z ce fel de armată ar fi dispusă să servească.
Tinerii ar trebui consultați
În locul unor dezbateri pur tehnocrate, închise în cercuri de experți, poate că e momentul ca guvernele europene să creeze grupuri consultative reale, în care tinerii să aibă un cuvânt de spus. Nu despre tactici de luptă, ci despre motivație, comunicare, sens. Ce înseamnă, pentru un tânăr de 18 ani din 2025, ideea de apărare națională? Ce i-ar convinge că participarea la un program militar sau civic are rost? Ar vedea un avantaj în obținerea unui permis de conducere prin armată? Ce ar însemna, pentru ei, o armată digitală, smart, care vorbește pe limba lor?
Întrebări simple, dar care presupun o schimbare de paradigmă: nu construiești o armată pentru o generație fără să o asculți.
Norvegia ne oferă o lecție valoroasă: când faci din selecția militară o formă de prestigiu și implici tinerii într-un sistem în care se simt respectați, participarea crește. O treime dintre cei care trec prin serviciul militar în Norvegia aleg să rămână activi. Nu pentru că sunt forțați, ci pentru că sunt motivați.
Securitatea colectivă devine, din nou, o problemă individuală. Iar în fața acestui nou tip de mobilizare, nevoia de legitimare democratică devine vitală.
Nu vorbim doar despre recrutare. Vorbim despre un nou contract social. Iar în acest contract, tinerii nu pot fi doar destinatarii obligațiilor. Trebuie să fie coautori ai soluțiilor.
În fond, ei nu sunt doar posibili recruți. Sunt viitorii cetățeni care vor purta pe umeri greutatea deciziilor luate azi. Dacă tot le cerem să participe, poate că primul pas ar fi să-i ascultăm.
Tinerii ar putea avea idei bune, constructive; soluții la care noi, ceilalți, nu am reușit să ne gândim.
Și să nu uităm că nu sunt doar potențiali participanți la serviciul militar național: sunt și viitorii administratori ai țărilor noastre. Orice vom decide astăzi va avea un impact - fie pozitiv, fie negativ - asupra viitorului națiunilor noastre. Haideți să-i implicăm, îndeamnă Elisabeth Braw.