Grecia, în faţa falimentului. Un grup de ţări, în frunte cu Germania, sunt pregătite să-i lase pe greci să iasă din zona euro

Vineri expiră ultimatumul impus de liderii europeni Guvernului de la Atena pentru a se hotărî dacă solicită sau nu prelungirea acordurilor cu FMI şi UE. Grecii vor să ceară această prelungire, însă nu acceptă condiţiile. De cealaltă parte, miniştrii Finanţelor din UE refuză să le schimbe.

Negocierile în care se decide soarta Greciei vor începe în scurt timp la Bruxelles, în contextul în care miniştrii Finanţelor din UE au stabilit vineri ca termen pentru identificarea unei soluţii. Deşi Grecia a capitulat şi a anunţat că solicită prelungirea acordurilor de finanţare de urgenţă cu FMI, Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană, guvernanţii eleni cer condiţii noi, pe care reprezentanţii creditorilor internaţionali refuză să le acorde. 

Discuţiile ar fi intrat însă într-o fază critică, în care liderii europeni joacă tare şi-l pun pe noul premier elen Alexis Tsipras să accepte că ţara sa are nevoie de banii de la UE şi FMI pentru a evita falimentul suveran. 

„Germania, Olanda şi alte ţări vor fi dure şi vor insista ca Grecia să răspundă cu reciprocitate solidarităţii arătate de ţările comunitare. Pot face asta respectându-şi angajamentele”, a declarat Edward Scicluna, ministrul italian al Finanţelor, citat de Bloomberg. „Aceste state au ajuns în punctul în care vor spune Greciei că, dacă într-adevăr vrea să iasă din zona euro, o poate face”, a adăugat acesta. 

Joi, consiliul director al Băncii Centrale Europene a aprobat solicitarea de a majora la 68,3 miliarde de euro fondurile disponibile pentru grupurile bancare elene prin intermediul unui program de finanţare de urgenţă. Decizia a venit numai după ce Atena a anunţat că este dispusă să accepte prelungirea acordurilor cu UE şi FMI. 

Luni noapte, grecii au respins propunerea miniştrilor din zona euro de a prelungi programul de finanţare, numind planul „absurd” şi „inacceptabil”. Cu toate acestea, grecii mai au bani pentru a-şi onora angajamentele financiare doar până la sfârşitul acestei luni, după care vor intra în incapacitate de plată a datoriilor dacă nu ajung la un acord cu UE sau nu găsesc o sursă alternativă de finanţare. În fiecare săptămână, din Grecia ies depozite în valoare de două miliarde de euro, estimează economiştii grupului JP Morgan.

Dacă exodul continuă în acelaşi ritm, sistemul bancar elen va rămâne fără lichidităţile necesare pentru a-şi derula operaţiunile – dar şi pentru a le depune drept garanţie pentru a se împrumuta de la Banca Centrală Europeană – în 14 săptămâni, au calculat aceştia. 

Astfel că, după ce a anunţat oficial în faţa parlamentului că rupe acordurile cu FMI şi UE - promisiune pe care a făcut-o şi în campania electorală, premierul Alexis Tsipras va fi nevoit să-şi amâne planurile şi să accepte condiţiile creditorilor internaţionali pentru cel puţin alte şase luni. 

„Suntem dispuşi să facem tot ceea ce este necesar pentru a ajunge la o înţelegere, însă UE nu ne poate cere să implementăm iar un program care deja a eşuat”, a declarat Ianis Varoufakis, ministru grec al Finanţelor. 

Germania face presiuni asupra BCE să nu mai finanţeze băncile elene, care până acum puteau lua credite doar în baza unei excepţii, la care BCE a decis să renunţe la scurt timp după ce Alexis Tsipras a anunţat că refuză să mai negocieze cu reprezentanţii troicii. 

Atena nu vrea ca Greciei să i se şteargă iar o parte din datoria externă, aşa cum s-a întâmplat în 2012, a dat asigurări Ianis Varoufakis, noul ministru al Finanţelor de la Atena. De fapt, a continuat Varoufakis, guvernul elen propune un „meniu” de preschimbare a obligaţiunilor suverane vândute de Grecia creditorilor internaţionali. 

Mai exact, Varoufakis, considerat un strălucitor economist cu viziuni de stânga, vrea ca Banca Centrală Europeană (BCE) şi guvernele din zona euro să renunţe la titlurile elene de stat pe care le deţin, urmând să primească în schimb noi titluri, cu scadenţe şi randamente noi. 

Practic, BCE ar urma să primească obligaţiuni perpetue, adică titluri care nu au o maturitate fixă. În schimb, emitentul îi plăteşte întotdeauna deţinătorului de obligaţiuni cuponul - dobânda periodică, fără a fi însă obligat să răscumpere principalul - valoarea nominală a obligaţiunii. 

La rândul lor, obligaţiunile elene cumpărate de guvernele din UE prin fondurile de urgenţă vor fi preschimbate în titluri indexate cu rata de creştere economică a Greciei. În acest caz, emitentul de obligaţiune se angajează să răscumpere obligaţiunea, însă cuponul depinde de performanţa economică a acesteia. Acest tip de obligaţiuni sunt asemănate de economişti cu acţiunile vândute de o companie, a căror valoare creşte sau scade în funcţie de evoluţia acesteia.