George Friedman: Iniţiativa celor Trei Mări, baraj contra expansiunii ruse

Conceptul geopolitic Intermarium, despre care am vorbit de aproape un deceniu, a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la statutul de putere regional majoră şi este compus din foştele state comuniste din Europa de Est: ţările baltice, Polonia, Slovacia, România, Ungaria şi Bulgaria. Scopul său este să descurajeze orice mişcare potenţială a Rusiei către vestul Europei, iar SUA susţin acest concept, scrie analistul George Friedman.

Polonia şi România, „state fundaţii“

Cele două state-fundaţii ale Intermarium sunt Polonia şi România, care au dezvoltat legături militare strânse. Ţările balticele sunt deja implicate. Singurul stat est-european care până acum a făcut figură separată de acest bloc a fost Ungaria, care a dezvoltat legături egale cu Rusia, dar şi cu SUA. Există însă semnale puternice că şi Ungaria este pregătită să se alăture. Guvernul de la Budapesta a anunţat recent că Ungaria va participa, pentru prima oară,  la un exerciţiu militar multinaţional în Marea Neagră, alături de România şi Bulgaria. Atunci, flancul estic al Peninsulei europene va avea un grup coeziv, susţinut  de o putere globală, care formează o linie de demarcaţie între Rusia şi restul Europei susţine George Friedman, fost analist principal al Stratfor, pe portalul geopoliticalfutures.com.

.

   Unii sunt în mod evident îngrijoraţi de aceast bloc. Puţini din Europa doresc să revină la politica Războiului Rece. Majoritatea europenilor cred că pot fi satisfăcute interesele ruseşti fără a crea o nouă linie de descurajare. De asemenea, susţinerea SUA pentru acest nou bloc geopolitic provoacă în mod direct una dintre cele mai importante instituţii din Europa, NATO. Deşi statele din Intermarium fac parte din NATO, funcţional ele se pot baza doar pe SUA, deoarece NATO nu poate oferi cu adevărat asistenţă militară fără ajutor din partea Americii. 

Şi Uniunea Europeană este preocupată. Majoritatea membrilor Intermarium se află în afara zonei euro, însă constituie zona cea mai dinamică din punct de vedere economic din Europa. Economiile din Europa de Est sunt în creştere şi se bucură de muncitori extrem de bine calificaţi şi relativ ieftini şi  provoacă status quo-ul economic, reprezentat de hegemonia corporaţiilor în stilul anilor 1950 care domină economia europeană. 

Intermarium pune bazele, în opinia lui Friedman, a unui curent economic mai integrat. Va fi în interiorul UE, dar se va comporta diferit faţă de UE - mai înclinat către antreprenoriat, mai aproape de modelul american. Acest lucru va crea un stres în UE, care nu are nevoie de încă un stres. 

De asemenea, va necesita evoluţii politice în afara ideologiei UE. Guvernele din Polonia şi Ungaria nu prea mai urmează modelul colectivist al UE, iar Bruxelles-ul le-a criticat în consecinţă. Dar nici Varşovia, nici Budapesta nu au cedat. Astfel, Intermarium este mai mult decât o alianţă militară.

Harta vs. Geopolitică

Conceptul de Intermarium abia a început să prindă contur, şi deja dă semne că se extinde. Deşi „blocul ” de bază se întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră, extensia sa logică merge spre  sud-est, spre Marea Adriatică. Acest lucru ar aduce în Intermarium şi state precum Austria, Slovenia şi Croaţia.

Această extensie este explicabilă în parte prin creşterea puterii Turciei, care va deveni o putere regională majoră. În trecut, când Turcia a fost o mare putere, influenţa ei a ajuns în Balcani, iar uneori până la Budapesta şi Viena. Statele  est-europene sunt preocupate de problema imigraţiei, în care Turcia este implicată în mod natural. Dacă puterea Turciei devine îngrijorătoare, atunci Intermarium va trebui să blocheze nu doar Rusia, ci şi Turcia.

Extinderea este explicată şi prin nostalgia imperiului austro-ungar, un succes multinaţional semnificativ care a unit ţările mici şi le-a acordat în mare măsură un grad de autonomie. Mulţi consideră că UE, care s-a dovedit incapabilă să gestioneze Europa după criza din 2008, încalcă autodeterminarea naţională la fel de mult ca şi imperiul. Prin extinderea spre Austria, Croaţia şi Slovenia, vechiul imperiu este recreat, chiar dacă într-un sens geografic.

Intermariul este doar o idee, un vehicul de cooperare regională. Nu este o alianţă, cel puţin nu în momentul acesta. Dar aşa cum a fost concepută, ea trebuie să evolueze, iar evoluţia ei creează unele probleme. Instituţiile multinaţionale sunt dificil de creat. Ele necesită timp, bani şi voinţă politică, şi rareori membrii au aceleaşi valori.

O altă problemă este sincronizarea. Rusia este acum o ameninţare, deşi una uşoară, având în vedere starea economiei ruseşti. Turcia însă nu reprezintă o ameninţare încă. Dar odată ce devine o putere regională, va căuta să-şi proiecteze puterea în Balcani,însă mai este timp până atunci, iar expansiunea regiunii celor Trei Mări este prematură, consideră George Friedman.

Includerea în aceast bloc a statelor balcanice, precum Slovenia şi Croaţia, va alarma cea mai mare putere din Balcani, Serbia, iar după cum istoria a dovedit, acest lucru este periculos. (Croaţia şi Serbia au dus multe războaile de-a lungul anilor, cel mai recent în anii 1990).  Implicarea membrilor Intermarium în conflicte din Balcani înseamnă o risipă de resurse şi o posibilă pierdere a sprijinului popular.

 Blocul poate separa Turcia de restul Europei, dar încurajează Serbia, déjà apropiată de Rusia, să se apropie de Turcia. Geopolitca şi harta lucrează una împotriva celeilalte. Dacă această expansiune a Intermarium va avea loc către Adriatică, atunci şi Serbia ar trebui cooptată, în caz contrar pericolul Turciei este sporit, nu atenuat, crede Friedman.

Unul dintre eşecurile UE a fost extinderea sa ocazională, fără a analiza cu atenţie modul în care noile ţări ar putea lucra cu membrii mai vechi, în perioade de constrângere economică. Impulsul de a se extinde a fost una dintre cele mai mari greşeli ale UE. Extinderea este bună, dar istoria arată că trebuie să fie sistematică şi analizată. Intenţiile de disciplinare sunt cele mai grele, concluzionează analistul american.