FOTO Cum au speriat Parisul minorii romi

Reporterii publicaţiei „Paris Match” i-au urmărit îndeaproape pe minorii de etnie romă prin Paris. În spatele unor imagini de copii obraznici, dar nevinovaţi şi naivi, se ascund hoţi agresivi, imprevizibili, incontrolabili şi abili. Jurnaliştii francezi au reuşit să surprindă imagini cu ei în plină acţiune.

Trei copii îmbrăcaţi doar în lenjerie de corp alergau pe iarba din grădinile Trocadero, în Paris, iar puţin mai târziu au început să se scalde în fântâna publică. Copiii erau toţi băieţi, de etnie romă. Mici, cu urechi proeminente şi cu părul ras pe părţile laterale, cel mai tânăr nu aveam mai mult de zece ani. Cel de-al doilea avea un chip frumos, era stăpânit de energie şi afişa o atitudine nervoasă. Avea 12 ani. Iar cel mai mare, aproape 15 ani, mai durduliu şi rotund.

Foarte entuziasmaţi, cei trei râd cu zgomot şi se stropesc cu apă folosindu-se de o găleată din plastic. De jur împrejur, mulţi parizieni şi mai ales turişti. Cu toţii aruncă priviri uimite, dezaprobatoare. Nici copii nu se lasă mai prejos şi întorc privirile suspicioase, observând îndeaproape trecătorii. În special genţile lor.

La câţiva metri distanţă de copii, un cuplu de tineri chinezi proaspăt căsătoriţi se pozează în faţa sculpturii „La joie de vivre” a artistului francez Léon-Ernest Drivier. Copiii se apropie, aparent timizi. Nu după mult timp, devin batjocoritori. Fără prea multe regrete, unul dintre cei trei aruncă o găleată de apă murdară înspre cuplul neştiutor.

Uzi leoarcă, chinezii rămân fără nicio reacţie şi fără niciun cuvânt. Francezii, de asemenea. Apoi, în scenă apare o fetiţă de numai doi ani, în rochie înflorată, împreună cu mama sa, însărcinată în câteva luni. Se aud ba crize de plânsete, ba hohote de râs: romii traversează fântâna şi se îndepărtează fugind în altă direcţie. Se schimbă de chiloţii murdari şi uzi, îi ascund în tufişurile care înconjoară bazinul fântânii şi se îmbracă cu alte haine. Pauza s-a terminat.

Operaţiunea „diversiunea“

Alţi minori de etnie romă înaintează pe bulevardul New York. Unul în vârstă de 12 ani, numit Roquet de jurnaliştii publicaţiei franceze, deranjează vânzătorii clandestini pakistanezi din faţa Turnului Eiffel, scrie cu markerul pe gâtul unui adolescent, trezeşte un om fără adăpost care dormea pe o bancă printr-o palmă bine administrată, agresează verbal şi gratuit un copil de aceeaşi vârstă.

Cel mai mic ciupeşte de fund o adolescentă care se plimba cu rolele şi braţul unui bebeluş dintr-un cărucior, în timp ce era plimbat de mama lui. Cel mai mare, care avea o afecţiune de vedere, ia de pe drum un skateboard, smulge o clătită din mâinile unui străin, scuipă un cuplu care se afla pe docuri, mai jos. Mai târziu fură bananele unui comerciant ambulant şi arată prada în văzul lumii. Apoi, copii urinează murdărindu-se între ei şi stropind câţiva pietoni care traversau pasajul unde se aflau cei trei.

Mici diavoli, relatează jurnaliştii „Paris March”. Privirile suspecte ale străinilor îi evită atunci când drumurile li se intersectează. Nimeni nu îndrăzneşte să intervină sau să le spună ceva. Aceşti copii nu sunt educaţi, nu merg la şcoală, nimeni nu se mai oboseşte să obţină ceva de la ei.

Pe podul Alma se întâlnesc cu un mim, artist de stradă. La picioarele lui, pălăria şi câteva monede. În curândajung la concluzia că au găsit locul ideal. Cei trei îl înconjoară pe mim. Timp de câteva minute îşi bat joc de bărbatul din faţa lor pentru a crea o diversiune înainte de a fura câştigul artistului. Dar miracol, statuia s-a mişcat! Mimul îi ameninţă agitat cu bastonul lui.

Atacul de la bancomat

Supărat, Roquet îl scuipă, după care pleacă şi se urcă toţi trei într-un autobuz şi coboară după doar o staţie. Câteva minute stau aproximativ liniştiţi pe o bancă. În faţa lor se află trei automate de bani. Precum nişte vânători iscusiţi, cei trei îşi aşteaptă prăzile: oameni care vor veni să retragă bani din conturile lor.

Întotdeauna este respectată aceeaşi strategie. Roquet şi Micuţul se pun de-o parte şi de alta a victimei. Unul dintre ei îi distrage atenţia vivtimei, îl atinge, insistă cu agresivitate. Cel de-al doilea profită de ocazie şi introduce pe ecranul bancomatului suma maximă care poate fi retrasă şi ia banii. Cel mai mai mare rămâne de-o parte şi supraveghează zona pentru a nu fi luaţi prin surprindere de vreun poliţist. După ce este încheiată operaţiunea, întreaga bandă o ia la fugă. Este suficient numai un singur minut şi se fac dispăruţi.

O doamnă în vârstă care se ajută de nişte cârje devine noul lor subiect de amuzament. Încercarea nu le reuşeşte, un trecător le ordonă să plece, în limba romă. „Este primul lucru pe care trebuie să-l înveţi atunci când începi să lucrezi într-o cafenea din Paris”, a răspuns tânărul jurnaliştilor. „Sunt aici toată ziua, încearcă să fure telefoanele mobile, pachetele de ţigări şi portofelele clienţilor noştri. Este o adevărată neplăcere!”