Fost agent britanic recurat de KGB: Trădarea ţării a fost greşeala vieţii mele

Unul dintre cei mai cunoscuţi spioni britanici, Anthony Blunt, a spus despre decizia lui de a colabora, în defavoarea ţării sale, cu Uniunea Sovietică, drept una dintre cele mai mari greşeli ale vieţii sale, se arată într-o biografie publicată la 25 de ani de la moartea sa, potrivit Reuters.

Blunt, fost profesor la Cambridge şi istoric de artă renumit, a fost denunţat public drept spion de fostul premier Margaret Thatcher în 1979, la 15 ani după ce mărturisise că face parte dintr-o celulă de spioni ai URSS, formată din patru oameni, printre care cel mai infam trădător din timpul Războiului Rece, Kim Philby.

După ce şi-a mărturisit faptele, Blunt a primit imunitate în schimbul unor informaţii şi i s-a permis să rămână profesor de istoria artei, potrivit NewsIn.

Dar după ce a fost demascat în public, ceea ce l-a determinat să se gândească la sinucidere, Blunt a scris 30.000 de pagini de memorii, o prezentare pe scurt a vieţii sale de la naştere până când a fost demascat.

După moartea sa, în 1983, memoriile au fost donate anonim Bibliotecii Naţionale Britanice, cu condiţia să nu fie date publicităţii timp de 25 de ani, o restricţie care a expirat.

Deşi documentele ocolesc, în mare parte, activităţile sale din anii '40 şi '50, când a fost un agent KGB cheie, ele oferă informaţii despre modul în care a fost recrutat şi în care a fost denunţat, 30 de ani mai târziu, drept unul dintre cei mai mari agenţi sovietici din Marea Britanie.

"Deşi nu conţin nicio dezvăluire, memoriile reprezintă o relatare importantă a vieţii şi motivelor lui Blunt, în propriile sale cuvinte şi cu propriile sale sublinieri", a explicat Frances Harris, directorul departamentului pentru manuscrise istorice de la Biblioteca Naţională Britanică. "Este documentul principal care se referă la acest episod lung, complex şi controversat din istoria recentă, despre care se ştia că există, dar nu era accesibil", a adăugat ea.

Potrivit memoriilor, Blunt a fost prezentat sovieticilor de prietenul său, agentul Guy Brugess, un homosexual strălucit şi convingător pe care Blunt, la rândul său homosexual, l-a cunoscut când preda la Cambridge, la începutul anilor '30.

Spionul povesteşte că l-a început nu l-a plăcut pe Burgess, pe care îl considera "pervers atât ca argumente, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul", dar după aceea a început să îi aprecieze inteligenţia şi a fost "sedus" de poziţiile politice de stânga susţinute de acesta.

"Astfel am fost pus în faţa celei mai importante decizii din viaţa mea", a scris el. "Puteam să mă fi înscris în Partidul Comunist, dar Guy, care era o persoană foarte convingătoare, m-a convins că pot face mai mult alăturându-mă lui. (...) Nu mi-am dat seama atunci că eram atât de naiv în ceea ce priveşte politica încât nu se justifica să mă implic în niciun fel de acţiune politică de acest tip", a adăugat el, descriind decizia de a spiona drept cea mai mare greşeală a vieţii sale.

Demascat la şapte ani după înnobilare

Iniţial, Blunt trebuia să recruteze agenţi pentru reţea în timp ce preda la Cambridge. După aceea i s-ar fi cerut să rămână în aşteptare timp de mai mulţi ani, înainte de a fi reactivat în timpul celui de al Doilea Război Mondial. El nu descrie, însă, cum.

În timpul războiului, Blunt a lucrat pentru MI5 ca agent militar de informaţii, o funcţie care îi oferea acces la documentele secrete şi la strategia militară. După război a părăsit MI5 şi a fost înnobilat în 1956. Faptul că este spion a fost descoperit în 1963, când Blunt a fost identificat de unul dintre agenţii la a căror recrutare contribuise.

Deşi este un document fascinant în sine, reacţiile la manuscris au fost împărţite, cei care l-au citit şi care l-au cunoscut pe Blunt când era profesor l-au descris drept o "artificie udă", care nu reuşeşte să capteze esenţa acestui dosar.