Deşi şi-a asigurat poziţia de cancelar, pe Merkel o aşteaptă zile grele de negociere. Care sunt variantele lui „Mutti“ pentru viitorul guvern

Duminică, Angela Merkel şi-a asigurat un al treilea mandat de cancelar, câlcând pe urmele predecesorilor săi, Helmut Kohl şi Konrad Adeunaur. Merkel, al cărei partid - Uniunea Creţin-Democrată - a obţinut cel mai bun rezultat de la reunificarea Germaniei, trebuie să demareze o serie de negocieri dure ca să formeze un guvern stabil.

Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi cu partidul său „frate” din Bavaria, Uniunea Creştin-Socială (CSU), au obţinut, potrivit ultimelor rezultate anunţate, 41,5%. Social-democraţii (SPD) au adunat 25,7% din sufragii, în timp ce Die Linke, partidul succesor al comuniştilor, au luat 8,6%, iar Verzii şi-au adjudecat 8,4%.

„Der Spiegel” vorbeşte despre cel mai bun rezultat al conservatorilor din 1990, când germanii i-au încredinţat lui Helmut Kohl, mentorul Angelei Merkel, un al treilea mandat drept mulţumire pentru reunificarea naţiunii. În egală măsură, scriu cei de la „Der Spiegel”, germanii sunt acum recunoscători Angelei Merkel pentru modul în care i-a ghidat în timpul crizei euro.

„Putem sărbători astăzi, pentru că ne-am descurcat de minune”, le-a spus Merkel susţinătorilor ei în faţa sediului CDU din Berlin. Triumful lui „Mutti”, aşa cum e supranumită Merkel, este comentat şi de „Bild”, cel mai bine vândut ziar din Germania: „A fost o victorie fenomenală pentru femeia în care majoritatea germanilor au încredere. Taxele, justiţia şi euro nu sunt factorii decisivi. Întrebarea era: În cine au oamenii încredere să conducă sensibil, calm şi cu putere?”.

„Merkel a reprezentat ţara într-un moment dificil şi pe toate covoarele roşii ea a oferit germanilor sentimentul că le-a susţinut interesele în momente dificile. E factorul «Mutti»”, a spus Heinrich Oberreuter, analist politic.

În ciuda succesului răsunător la urne, Merkel nu are majoritatea asigurată şi este nevoită să se alieze cu o altă formaţiune. Asta, după ce liberalii de la Partidul Democratic Liber, partener al CDU în actuala coaliţie, n-au reuşit să atingă pragul de intrare în Parlament, potrivit rezultatelor preliminare. Aşadar, „deşi şi-a asigurat poziţia de regină a Germaniei şi a Europei cu succesul său, Merkel va avea de înfruntat zile grele de negocieri pentru a forma o coaliţie stabilă”.

Există mai multe variante. Fie merge pe mâna rivalului său social-democrat, Peer Steinbruck, care aspira la postul de cancelar, fie poate forma o coaliţie cu Verzii. Un guvern stânga-dreapta, cum a mai condus Merkel între 2005 şi 2009, este o variantă agreată de unii, care ar putea asigura „Doamnei de Fier” o majoritate puternică, undeva la peste 67%. O asemenea coaliţie nu este însă agreată de Steinbruck, care spune că nu va activa în cadrul alianţei, dar n-o descurajează.

Analişti politici germani sunt însă de părere ca preţul unei coaliţii cu social-democraţii va fi  foarte mare. SPD ar putea pretinde posturi cheie în viitorul Executiv german, cum ar fi cel  al Finanţelor, şi impune unele din punctele "forte" ale programului său electoral, cum ar fi instaurarea salariului minim şi majorarea impozitelor la cei superbogaţi.

O altă variantă e ca Merkel să meargă pe o coaliţie cu Verzii, însă s-ar bucura de o slabă majoritate în Bundestag, cu puţin peste 50%. Problema cu Verzii e că CDU a încercat mai multe guvernări, la nivel regional, cu PArtidul Verde, dar mai toate încercările au fost sortite eşecului.