De ce este Catalonia o regiune strategică pentru Spania INFOGRAFIE

Catalonia, o regiune de mărimea Belgiei, are o importanţă strategică pentru cea de-a patra economie din zona euro. Acest teritoriu, cu propria sa limbă şi cultură, mărginit de Marea Mediterană şi Pirinei, reprezintă 6,3% din suprafaţa totală a Spaniei, 16% din populaţia ţării şi o cincime din PIB.

Catalonia este leagănul pictorilor Salvador Dali şi Joan Miro sau a arhitectului Antoni Gaudi, adesea în avangardă, atrage 22,5% din turismul din Spania.

În sport, Barcelona este singurul oraş care a găzduit Jocurile Olimpice de vară în 1992, iar FC Barcelona este unul dintre cele mai bune cluburi de fotbal din ţară. 

Catalonia găzduieşte industrii importante şi centre strategice de cercetare, în special în domeniile energiei nucleare şi biomedicinei. Regiunea este, de asemenea, responsabilă pentru un sfert din exporturile Spaniei şi are o rată a şomajului de 13,2%, cu patru puncte mai mică decât restul ţării.

Dar este şi una dintre cele mai îndatorate regiuni, cu o datorie publică egală cu 35,2% din PIB (75,4 miliarde de euro la sfârşitul lunii martie) şi trebuie să atragă în mod regulat bani de la un fond special al statului spaniol. Regiunea denunţă distribuţia inechitabilă a fondurilor publice din Spania, responsabilă de asfixierea financiară, fapt contestat de Madrid .

Leagăn al anarhismului

Leagăn al anarhismului în Spania, Catalonia a avut deseori relaţii complexe cu puterea centrală. Dictatorul Francisco Franco i-a retras puterile şi a declanşat o represiune puternică pe acest fief al republicanilor, interzicând, de asemenea, folosirea cuvântului catalan.

Astăzi dispune de autonomie sporită, precum Ţara Bascilor (nord), Galicia (nord-vest) şi Andaluzia (sud). În cadrul unui sistem care face Spania o ţară foarte descentralizată, Catalonia trebuie să respecte Constituţia, dar îşi administreză în mod direct sănătatea şi educaţia. Are poliţie - "Mossos d'Esquadra" - care trebuie să urmeze, de asemenea, şi ordinele guvernului central. Dar Catalonia solicită o mai mare autonomie în materie fiscală.

Naţionalştii

Catalonia a fost mult timp condusă de coaliţia noaţionalis-conservatoare Convergencia i Unio a lui Jordi Pujol, preşedinte regional între 1980 şi 2003.

Pujol avea influenţă nu numai în Catalonia, ci şi la Madrid, sprijinul său contând pentru guvernele centrale, fie ele de stânga sau de dreapta, în Parlamentul spaniol.  După ce a făcut un viraj clar în favoarea independenţei, a intrat în vijorul justiţiei  în anii 2010, fiind  acuzat de de evaziune fiscală şi corupţie , ceea ce i-a subminat imaginea .

Începând cu anul 2003, Catalonia este condusă de o coaliţie de stânga, care a obţinut o întărire a competenţelor regiunii. Dar acest „statut“ a fost anulat parţial de Curtea Constituţională în 2010, fapt ce a alimentat sentimentul de independenţă şi a readus naţionaliştii la putere cu Artur Mas, preşedinte regional între 2010 şi sfârşitul anului 2015.

Criza economică a alimentat separatismul

Criza economică a alimentat, de asemenea, separatismul. Ca şi conservatorul Pujol, naţionalistul Artur Mas a îmbrăţişat treptat cauza independenţei şi a organizat la 9 noiembrie 2014 o primă „consultare“ asupra independenţei, interzisă de justiţie.

De atunci au izbucnit fricţiunile între conservatori moderaţi şi susţinători ai independenţei.Separatiştii de stânga şi de dreapta au format coaliţia „Junts pel Si“ şi au câştigat, în septembrie 2015, alegerile regionale înainte de a lua forma unui plebiscit pentru sau împotriva independenţei şi marcat de o participare record  la vot, 77,4%.

Partidele separatiste au câştigat 47,8% din voturi, faţă de 51,28% partidele non-separatiste, dar au o majoritate absolută în parlament, 72 de locuri din 135, datorită ponderii voturilor care permite o bună reprezentare a provinciilor rurale, dar care sunt şi mai separatiste. Marile oraşe de coastă, cum ar fi Barcelona (1,6 milioane de locuitori), sunt mai degrabă împotriva independenţei.

La 10 ianuarie 2016, Carles Puigdemont a succedat lui Artur Mas, cu scopul de a conduce regiunea spre independenţă cel târziu în 2017.