De ce a pus capăt Elveţia negocierilor privind relaţia cu UE şi participarea sa la piaţa unică europeană

Elveţia a pus capăt miercuri, după luni de tergiversări, negocierilor cu privire la relaţia sa cu Uniunea Europeană (UE), o decizie care riscă să provoace furia Bruxellesului, relatează AFP.

Preşedintele elveţian Guy Parmelin a anunţat într-o conferinţăă de presă că ţara sa pune capăt negocierilor unui acord care viza armonizarea cadrului juridic în vederea unei participări a Confederaţiei elveţiene la piaţa unică europeană şi instaurarea unui mecamism de soluţionare a diferendelor.

Principalul obstacol în calea unui acord între UE şi Elveţia este interpetarea divergentă a liberei circulaţii a persoanelor.

UE a făcut din semnarea unui acord instituţional o condiţie prealabilă a încheierii oricărui acord biateral privind un acces elveţian pe piaţa europeană.

Acest anunţ are loc în urma unui summit UE la Bruxelles, duminică, al lui Guy Parmelin cu preşedinta Comisiei Euroene (CE) Ursula von der Leyen.

Cele două părţi au eşuat să-şi apropie poziţiile în puncte aflate în litigiu - salarii, libera circulaţie a persoanelor şi ajutor public.

Acest acord instituţional ar fi ”adus o schimbare fundamentală în relaţiile dintre Elveţia şi UE”, care necesită un „compromis important” din partea Eleveţiei, a declarat în aceeaşi conferinţă de presă ministrul elveţian de Externe, Ignazio Cassis.

Acordul era reclamat de peste zece ani de către UE, însă negocieri au început abia în 2014.

Mai multe puncte continuau să ridice probleme la Berna, însă Bruellesul a refuzat să mai facă alte compromisuri începând din 2018.

„Regretăm această decizie, având în vedere progresele realizate în ultimii ani în vederea transformării acordului-cadru instituţional într-o realitate”, a reacţionat într-un comunicat CE.

Miză economică

Domeniul aplicării acestui acord-cadru ar fi fost limitat la cele cinci acorduri de acces pe piaţă existente - libera circulaţie a persoanelor, transport terestru, transport aerian, bariere tehnice în comerţ şi agricutură - şi la viitoare acorduri de acces pe piaţă - de exemplu în domeniul electricităţii.

UE este principalul partener economic al Confederaţiei elveţiene, care câştigă un franc din trei în comerţul cu Uniunea.

Însă elveţienii se tem că acest text dăunează protecţiei salariilor elveţiene, mai mari decât în UE, din cauza costului traiului.

Consiliul federal elveţian a cerut clarificări cu privire la alte două puncte, şi anume dispoziţiile europene referitoare la ajutoarele publice şi directiva privind libera circulaţie a cetăţenilor, care ar fi lărgit accesul europenilor la prestaţii sociale elveţiene.

„Obstacolul în diferendele cu UE este interpretarea divergentă a liberei circulaţii a persoanelor. Elveţia consideră că este vorba în mod esenţial de libera circulaţie a angajaţilor şi familiilor lor. UE consideră că este vorba despre circulaţia tuturtor cetăţenilor Uniunii”, declara la sfârşitul lui aprilie Cassis.

O preluare integrală a dreptului UE ar fi antrenat „o schimbare de paradigmă în politica migraţiei (...) şi ar fi avut, în plus, consecinţe asupra ajutoarelor sociale”, a declarat el miercuri.

În 2020, Elveţia a efectuat schimburi cu UE în valoare de 108 miliarde de franci elveţieni (99 miliarde de euro), potrivit unor date de la vama federală, reprezentând 48,2% din exporturile elveţiene.

Elveţia, care se sprijină pe un puternic sector farmaceutic, dar şi pe o industrie importantă în producţia de maşini-unelte şi echipament industrial, înreţine relaţii comeriaile strânse cu Germania, cel mai mare partener al său, dar şi cu Italia şi Franţa.

Ea depinde puternic de UE în aprovizionări - a înregistrat anul trecut importuri în valoare de 120 de miliarde de franci elveţieni, reprezentând 66,3% in importurile elveţiene.