Curtea Internaţională de Justiţie a decis: Serbia nu a comis genocid în Croaţia. Nici Croaţia asupra sârbilor

Serbia nu a comis genocid împotriva croaţilor în timpul războiului de la începutul anilor '90, a decis marţi Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ).

„Croaţia nu a reuşit să dovedească afirmaţiile sale că un genocid a fost comis", a declarat preşedintele completului de judecată Peter Tomka în timpul audieri publice de la Haga, unde îşi are sediul CIJ.

 Tomka a precizat că CIJ este de acord cu concluziile Tribunalului Haga, care a apreciat că scopul unităţilor sârbe era "să îi îndepărteze cu forţa pe croaţi din părţi ale teritoriului, dar nu să îi distrugă fizic". Decizia este finală şi nu poate fi atacată în apel.

Un verdicat asemănător au dat judecătorii şi în ceeea ce priveşte plângerea Serbiei, care a acuzat, de asemenea, Croaţia pentru genocidul din acelaşi conflictul (1991-1995).
 

Croaţia nu a comis un genocid împotriva populaţiei sârbe de pe teritoriul său în timpul recuceririi, în 1995, a zonelor controlate de secesioniştii susţinuţi de Belgrad, a decis marţi Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), relatează AFP.
 

"Serbia nu a reuşit să dovedească faptul că s-a comis un act de genocid (...) împotriva populaţiei sârbe", a declarat preşedintele CIJ, judecătorul Peter Tomka, în cadrul unei audieri publice la Haga.

În luna iulie 1999, Croaţia s-a adresat CIJ acuzând Republica Federală Iugoslavia - a cărei succesoare de drept este în prezent Serbia - de încalcare a Convenţiei pentru Prevenirea şi Pedepsirea Crimei de Genocid.

În pofida obiecţiilor Serbiei cu privire la jurisdicţia şi admisibilitatea cazului, prezentate în anul 2002, şase ani mai târziu Curtea a decis că are competenţa în judecarea acestui dosar. Audierile publice s-au desfăşurat apoi în anul 2014, între 3 martie şi 1 aprilie. 

Croaţia a acuzat Serbia de "epurare etnică" în rândul populaţiei croate din regiunea Krajina. Potrivit autorităţilor de la Zagreb, acţiunile conduse de armata sârbă împotriva croaţilor s-au soldat cu circa 20.000 de morţi, 55.000 de răniţi şi peste 3.000 de dispăruţi, numai în oraşul Vukovar înregistrându-se 1.700 de morţi şi peste 4.000 de răniţi.

În plângerea înaintată de Croaţia se mai menţionează că au fost distruse atunci 10% din locuinţele din respectiva zonă, 590 de sate şi orase au suferit pagube materiale, la fel cum s-a întamplat şi cu 1.821 de monumente culturale, 323 de obiective istorice şi 450 de biserici catolice croate.

Drept urmare, autorităţile de la Zagreb au solicitat despăgubiri din partea Belgradului, susţinând de asemenea că minele antipersonal şi antitanc amplasate de forţele sârbe au făcut inutilizabile circa 300.000 de hectare de teren, fapt care ar fi diminuat cu 25% potenţialul economic al Croaţiei. 

Şi Serbia cere la rândul ei despăgubiri, acuzând Croaţia că ar fi încălcat convenţia menţionată prin acţiunile comise împotriva sârbilor în timpul operaţiunii „Furtuna“, condusă de trupele croate în anul 1995, tot pe teritoriul provinciei Krajina.

De asemenea, guvernul de la Belgrad susţine că nu au fost pedepsiţi croaţii care au comis acte de genocid împotriva sârbilor şi a altor grupuri etnice şi acuză Croaţia de incitare şi complicitate la genocid.