Cum au creat ucrainenii „urechi“ pentru apărarea antiaeriană. Povestea unei inovații care ajută la detectarea rachetelor și dronelor

Totul a început cu o întâmplare. În mai 2022, în plin război, în mâinile unor cercetători și ingineri militari ucraineni au ajuns primele înregistrări audio ale zborului unor rachete de croazieră, surprinse întâmplător cu... telefoane mobile. Sunetele, distincte, violente și totuși recognoscibile, au deschis o perspectivă neașteptată: dacă aceste zgomote pot fi captate cu dispozitive obișnuite, atunci poate fi creat un sistem care „aude” pericolul acolo unde radarul nu îl „vede”.

Așa a luat naștere ideea dezvoltării unei rețele de detecție acustică — un fel de „urechi invizibile” care completează sistemele radar clasice. Este o tehnologie care, în mod ironic, se bazează pe ceea ce Rusia nu poate bruia: sunetul pur.

O rețea care ascultă cerul

Eugen Smertenko, specialist în prelucrarea semnalelor și utilizarea tactică a sistemelor de supraveghere, este unul dintre inițiatorii proiectului. Are în spate ani de cercetare aplicată în domeniul Big Data, IIoT, algoritmi de învățare automată și modelare matematică. În plin haos de război, a reușit să strângă în jurul său o echipă multidisciplinară: ingineri militari, dezvoltatori software, specialiști în analiză acustică, dar și experți civili cu experiență în industrie.

„Atunci când Rusia a început să atace masiv cu aviație, rachete balistice, de croazieră și drone, a devenit clar că apărarea antiaeriană are nevoie de mai mult decât radar și rachete interceptoare. Aveam nevoie de ceva suplimentar, care să funcționeze acolo unde tehnologiile clasice au limite”, explică Smertenko.

Cum funcționează „urechile” invizibile ale Ucrainei

Sistemul se bazează pe o rețea de senzori acustici extrem de sensibili, distribuiți strategic pe teren — în zone urbane, în păduri, în depresiuni geografice. Aceștia captează sunetul produs de rachetele și dronele în zbor la altitudini joase, îl filtrează de zgomotele de fundal și transmit în timp real coordonatele posibilei ținte către centrele de comandă PVO (apărare antiaeriană).

Tehnologia are mai multe componente-cheie:

-microfoane direcționale și echipamente de captare multi-canal;

-algoritmi de procesare digitală a semnalului;

-rețele neuronale antrenate să recunoască diferite tipuri de amenințări;

-o arhitectură software modulară, care permite adăugarea rapidă a unor noi funcții.

Prototipurile au fost create în vara anului 2022. Până în toamnă, echipa avea deja 10 unități funcționale, testate intern. La începutul lui 2023, sistemul a fost testat pe un poligon militar: a reușit să detecteze corect zboruri ale unor rachete rusești și drone de tip Shahed. Dar procesul nu a fost lipsit de piedici.

Știință, dar și birocrație

„După atacurile masive asupra infrastructurii energetice din octombrie 2022, testările oficiale au fost amânate. În februarie 2023, am revenit pe poligon, împreună cu alte echipe dezvoltatoare. Rezultatele au fost bune — dar din păcate, în continuare ne-am confruntat cu lipsa accesului la date reale privind situația aeriană. Aceste informații sunt clasificate, iar fără ele este greu să verificăm și să rafinîm algoritmii”, explică Smertenko.

Pe lângă dificultățile tehnice, echipa sa s-a lovit și de ziduri instituționale. În mod inexplicabil, în 2023, nu au fost acceptați la un hackathon național dedicat identificării amenințărilor aeriene. De asemenea, colaborarea cu unele structuri ale Ministerului Apărării rămâne superficială, în ciuda interesului manifestat de inițiativa Brave1 — o platformă de inovare tehnologică militară lansată în 2023.

„Unii lideri militari consideră că sunt suficiente una-două soluții acustice. Dar așa cum radarele militare sunt de diverse tipuri, complementare între ele, și sistemele acustice trebuie să fie variate. Nu există o soluție universală. Avem nevoie de diversitate pentru a acoperi punctele moarte ale fiecărei metode în parte”, afirmă Smertenko.

În prezent, sistemul echipei sale funcționează deja de peste nouă luni în regim industrial, în teren. Algoritmii sunt îmbunătățiți constant, pe baza unui volum uriaș de date reale colectate din zona de conflict. Operatorii pot urmări nu doar obiectele din aer, ci și analiza istorică a traiectoriilor și tiparelor sonore. Softul este pregătit să fie integrat în rețelele de comandă forțelor antiaeriene — cu o singură condiție: să fie „auzit” și acceptat.

O soluție reală, născută în război

Ucraina nu este singura țară care dezvoltă astfel de tehnologii — Germania, de exemplu, a prezentat la Le Bourget un sistem de detecție acustică integrat într-un complex anti-dronă. Dar în Ucraina, dezvoltările au loc sub presiunea frontului, într-un timp mult mai scurt și cu resurse limitate. Asta face ca aceste sisteme să nu fie doar prototipuri teoretice, ci instrumente concrete de apărare.

„Avem tot ce e necesar: echipamente stabile, o arhitectură software flexibilă, algoritmi adaptați, o bază unică de date sonore. Mai rămâne doar ca cei care decid să înțeleagă că avem deja o armă care poate salva vieți — doar prin faptul că aude pericolul înainte să fie văzut”, încheie Smertenko.

În războiul modern, sunetul devine uneori mai puternic decât imaginea. Când racheta nu apare pe radar, poate fi auzită.