Cine trasează granițele frontului din Ucraina. Situația de pe teren, dincolo de războiul informațional

În istoria tumultoasă a războiului modern, bătălia informațională a fost adesea purtată cu aceeași îndârjire ca și cea cinetică.

Dincolo de încercările de a prezenta succesul în locul eșecului, de a emana control pe fundalul haosului, există o realitate dură care nu poate fi mascată decât temporar: deplasarea liniei frontului, scrie Kyiv Independent.

Ceea ce odinioară se putea pierde în ceața războiului, fiind tributar politicii informaționale a beligeranților, se află acum la câteva clicuri distanță grație hărților online - acestea au o precizie ridicată și sunt actualizate periodic.

La momentul lansării invaziei la scară largă, arta cartografierii open-source era o activitate de nișă, limitată la un număr de observatori entuziaști - de atunci a evoluat mult, devenind un motor al știrilor internaționale și al mișcărilor majore de trupe.

În prezent, când liniile frontului devin neclare și mediul informațional este mai sensibil ca niciodată, cine și cum delimitează linia frontului intră în vizorul unei examinări tot mai atente.

Cine cartografiază linia frontului

Atât Ucraina, cât și Rusia au propriile hărți tactice care stau la baza operațiunilor lor zilnice: în cazul Ucrainei, acestea cuprind hărți redate digital cu ajutorul unor programe precum Delta sau Kropiva.

Pe de altă parte, în rapoartele sale zilnice referitoare la situația de pe linia frontului, Statul Major al armatei ucrainene transmit vești aproape exclusiv despre eliberarea așezărilor sau despre „respingerea” atacurilor rusești și aproape niciodată despre eventuala capturare a acestora.

În acest război modern ce se poartă în tranșee dar în era internetului, nevoia de a căpăta o înțelegere rapidă și relativ precisă cu privire la cine controlează ce teritoriu este îndeplinită cu ajutorul tehnologiei.

„Liveuamap”, unul dintre primele astfel de proiecte de cartografiere și monitorizare, și-a început activitatea la începutul anului 2014 și a devenit rapid una dintre principalele surse de hărți și actualizări rapide privind prima invazie a Rusiei asupra Donbasului și apoi a confruntările ulterioare - până la invazia la scară largă din 2022.

Liveuamap își continuă activitatea și în prezent și chiar s-a extins pentru a acoperi conflicte și alte tulburări politice din întreaga lume. Pe măsură ce invazia la scară largă a suscitat un interes viu asupra evoluției războiului, au apărut nenumărate proiecte de cartografiere - care publică actualizări în mod regulat.

În vreme ce unele hărți sunt publicate de organizații consacrate, precum Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), majoritatea celorlalte disponibile online provin de la colective locale de informații și analiză open-source (OSINT), precum Black Bird Group, cu sediul în Finlanda , ai cărui membri sunt adesea citați în presa internațională.

Eforturile de cartografiere a câmpului de luptă și interpretarea acestuia merg mână în mână, dat fiind faptul analiștii se bazează pe hărți pentru a identifica evoluții și tendințe, în timp ce pentru cei care actualizează linia frontului, o înțelegere a naturii luptelor este esențială pentru a oferi informații despre unde și în ce mod sunt trasate liniile.

„Cartografierea efectivă a acestor evenimente este o parte importantă a procesului de înțelegere a dinamicii generale și a tendințelor de pe teren”, a explicat Emil Kastehelmi, membru al Black Bird Group, pentru Kyiv Independent.

Un tablou al câmpului de luptă

În acest război dominat de drone și în care rețelele sociale facilitează un război informațional paralel, cele mai actuale surse sunt adesea videoclipuri cu soldați ruși sau ucraineni la sol, adesea filmate cu drone și încărcate pe Telegram sau alte platforme, ți apoi geolocalizate.

Unele hărți, precum UAControlMap, includ și repere pe care se poate da clic și trimite la linkuri directe către sursa originală.

Aceste date sunt apoi verificate încrucișat cu declarațiile oficiale și neoficiale ale ambelor părți, precum și cu imaginile din satelit.

„Aceste hărți ar trebui privite ca o simplificare a situației”, a adăugat Kasthelmi, „fiind doar o evaluare vizuală generală, nu încearcă să fie o copie fidelă a a programului digital Delta.”

Proiectul DeepState

Pe parcursul războiului la scară largă, un proiect de cartografiere ucrainean a devenit lider incontestabil și, prin aceasta, una dintre cele mai de încredere surse privind evoluțiile din prima linie. Este vorba de DeepState Map .

Fondat de Roman Pohorili și Ruslan Mikula în prima zi a războiului de amploare, harta lor - disponibilă acum atât în browser, cât și pe o aplicație mobilă - este actualizată frecvent, cu instrumente ce permit utilizatorilor să urmărească deplasarea liniei frontului în timp, să observe desfășurările rusești și să măsoare distanțele.

Grație locației sale în Ucraina și prezenței sale proeminente sale în spațiul informațional intern, DeepState este unic în mare măsură prin faptul că cartografierea sa este informată și de surse interne precum unități ucrainene de pe toată linia frontului.

Pe măsură ce războiul s-a prelungit încă un an și apoi încă unul, și avansul Rusiei s-a accelerat - s-au înmulțit și criticile la adresa conducerii militare și a strategiei sale informaționale.

În acest climat, actualizările hărților realizate de DeepState - coroborate de analize obiective regulate ale câmpului de luptă realizate de Pohorili și Mikula și postate pe canalul Telegram al grupului - au devenit o sursă de încredere pentru societatea ucraineană.

Atât pentru DeepState, cât și pentru alte proiecte OSINT pro-ucrainene, securitatea operațională joacă un rol major în cee privește modul în care este cartografiat câmpul de luptă, cu omiterea unor detalii precum poziții specifice de luptă.

„Din punctul de vedere al igienei informaționale, este bine să putem spune că evaluarea hărții noastre se bazează pe surse deschise, întrucât arată că nu dezvăluim nimic din ce nu ar trebui să dezvăluim.”

Potrivit mai multor comandanți ucraineni care au vorbit cu Kyiv Independent, actualizările DeepState Map sunt publicate de obicei la 2-3 zile după cele mai noi evoluții de la fața locului.