Cinci motive pentru care Germania îşi pierde influenţa în Europa

Germania începe să-şi piardă influenţa în Europa, o dovadă în acest sens fiind reprezentată de schimbările care se înregistrează la nivelul formaţiunilor ce fac parte din rândurile popularilor europeni.

În general, înainte de summiturile europene, liderii creştin-democraţi se întrunesc la Bruxelles pentru a lua decizii pe care celelalte guverne europene ajung să le accepte. Însă acest lucru nu s-a mai întâmplat la ultimul summit, deoarece forţele de centru-dreapta şi Germania în sine îşi pierd din influenţă, scrie politico.eu într-o analiză pe această temă. 

Popularii europeni, sancţionaţi de electorat

La ultima întâlnire a Partidului Popular European (PPE), care a avut loc înainte de cea a Consiliului European din decembrie, consilierii fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy le-au vorbit jurnaliştilor prezenţi despre planurile acestuia de a se întoarce la putere, iar conservatorii spanioli au adus în discuţie şansele lui Mariano Rajoy de a rămâne la putere după alegerile generale. În acest timp, Comisia Europeană îşi apăra strategia privind refugiaţii care invadează Europa.

Însă rezultatele înregistrate în 2015 la alegerile care au avut loc în mai multe ţări europene demonstrează clar faptul că PPE devine tot mai slab.

Grecii au ales stânga radicală. În Portugalia, electoratul a sancţionat Partidul Popular pentru măsurile de austeritate luate, iar Polonia a spus „nu“ coaliţiei formată din Platforma Civică şi Partidul Poporului Polonez. În plus, la câteva zile după summitul din decembrie, spaniolii l-au lăsat pe Rajoy, lider al Partidului Popular, fără majoritate parlamentară.

În acest context, în familia politică a PPE rămâne un singur şef de guvern dintr-o ţară puternică: Angela Merkel.

Apare o nouă alianţă

Criza refugiaţilor creează divergenţe serioase între liderii europeni, iar la întâlnirea PPE din decembrie, cancelarul german, Angela Merkel, şi premierul ungar, Viktor Orban, s-au situat pe poziţii diametral opuse.

Chiar dacă la final s-a emis o declaraţie comună, Ungaria şi aliaţii săi nu văd deloc cu ochi buni insistenţa lui Merkel şi a preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, de a găsi soluţii comune. 

În criza refugiaţilor se dovedesc decisive alianţele regionale, notează politico.eu, remarcând faptul că numărul mare de migranţi a consolidat grupul de la Vişegrad, liderii din Ungaria, Polonia, Slovacia şi Cehia situându-se de aceeaşi parte a baricadei în privinţa primirii refugiaţilor în Europa. 

Independenţă faţă de Berlin

În acelaşi timp, Comisia Europeană şi Parlamentul European au început, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker, respectiv Martin Schulz, să devină tot mai puţin dependente de Berlin şi de Paris. 

Juncker are ca scop o Comisie Europeană mai implicată din punct de vedere politic, fapt ce nelinişteşte Guvernul de la Berlin, care consideră că această instituţie nu poate fi în acelaşi timp actor politic şi gardian imparţial al tratatelor europene.

Totodată, prioritatea lui Schulz este să sprijine Comisia, care s-a transformat astfel într-un guvern controlat de un parlament dominat de o „mare coaliţie“ formată din creştin- şi social-democraţi. 

Eurocraţi loiali Bruxelles-ului 

Această „declaraţie de independenţă“ a fost, de fapt, rezultatul iniţiativelor a doi germani: Klaus Welle, secretar general al PE, care a marşat pe ideea de „candidaţi de top“ la ultimele alegeri europene, şi Martin Selmayr, şeful de cabinet al lui Juncker.

Numai că ei nu au urmat ordine de la Berlin, scrie sursa citată. Anul trecut, Selmayr l-a înfuriat la culme pe ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, care l-a acuzat că s-a amestecat în negocierile privind datoria Greciei. Schäuble, care a fost presat să accepte un al treilea împrumut pentru Grecia, a declarat că Selmayr şi-a depăşit mandatul.

În acest context, devine clar că germanii care lucrează pentru Uniunea Europeană sunt loiali Bruxelles-ului, şi nu Berlinului. 

Singură, la vârf

Iar Angela Merkel, cancelarul german, pare să fie izolată. Deşi subliniază de fiecare dată când are ocazia că actuala criză a refugiaţilor este o problemă europeană, care necesită un răspuns european, Merkel nu mai are parteneri puternici, care să o ajute să se ajungă la un compromis. Preşedintele Franţei, François Hollande, are probleme mari la capitolul popularitate, premierul Spaniei, Mariano Rajoy, se află pe punctul de a-şi pierde funcţia, iar premierul britanic, David Cameron, îşi urmăreşte propriile interese în privinţa UE şi a migranţilor.

Ascensiunea grupării jihadiste Stat Islamic, atentatele teroriste de la Paris, conflictul din Siria şi agresiunile sexuale comise în noaptea de Anul Nou în oraşul german Köln nu pot fi tratate separat, iar Merkel riscă să fie singura învinovăţită. 

Bătălia pentru titlul de lider neoficial al Europei 

Considerată liderul neoficial al Europei, Angela Merkel nu şi-a văzut multă vreme această poziţie ameninţată, întrucât niciun şef de stat sau de guvern din Europa nu a avut ambiţii de acest gen. Însă, în ultima perioadă, premierul Italiei, Matteo Renzi, pare tot mai interesat de acest rol.

Iar între Italia şi Germania au apărut disensiuni puternice cu privire la direcţia pe care trebuie să meargă Uniunea Europeană, divergenţele fiind legate în special de aspectele economice, notează „The Wall Street Journal“.

Matteo Renzi acuză faptul că măsurile de austeritate susţinute de Germania au dus la ascensiunea politicilor populiste în UE şi acuză Comisia Europeană că este părtinitoare când este vorba de Berlin.

Roma, care a fost vizibil deranjată de faptul că până la sosirea valului de refugiaţi în Europa, în 2015, UE a tratat problema migranţilor ca aparţinând doar italienilor, consideră că Germania stă în calea reformelor necesare pentru ca Uniunea Europeană şi zona euro să devină mai puternice.