Ce rachete similare cu cea folosită în premieră de Rusia în Ucraina mai au SUA și NATO. De ce le-au distrus aliații după 1987
0Sute de rachete balistice Pershing cu rază intermediară de acțiune, analoage a celei intercontiennatle rusești Rubej, folosită pentru prima dată, joi împotriva Ucrainei, au fost odată desfășurate în Europa de Vest, dar au fost dezafectate, scrie Defence.ua.
Aceste rachete cu rază intermediară și cu rază mai scurtă de acțiune au fost interzise prin Tratatul INF din 1987 până în 2019. Dar acesta nu mai este în vigoare, deoarece Federația Rusă l-a încălcat cu Iskander-K și RS-26 Rubj, iar Topol nu a respectat niciodată termenii tratatului.
Cu toate acestea, în 1987 a început eliminarea rachetelor cu rază intermediară de acțiune aflate în serviciu în Statele Unite și URSS. În primul rând, a fost vorba despre rachetele sovietice RSD-10 Pioneer și cele americane MGM-31 Pershing și Pershing II. Toate aceste rachete au fost distruse sau dezactivate până în 1991 și au devenit specimene rare în muzee.
Germania și Franța aveau si ele rachete intercontinentale cu rază medie de acțiune
Trebuie adăugat că nu numai Statele Unite au avut astfel de rachete balistice în cadrul NATO. Racheta americană Pershing I a fost, de asemenea, în serviciu la Bundeswehr, dar a fost, de asemenea, scoasă din uz, nu fără presiunea SUA, în 1991.
În total, au fost produse aproximativ 750 de rachte Pershing I, cu o rază de acțiune de până la 740 km și care transportau un singur focos nuclear cu un randament de 60 până la 400 de kilotone. De asemenea, au existat peste 270 de Pershing II, cu o rază de acțiune de 2 400 km și o încărcătură nucleară de 5 până la 80 de kilotone, cu un sistem de ghidare avansat care reducea randamentul.
Iar în anii 1980, Franța a menținut în stare de alertă racheta balistică cu rază intermediară de acțiune S-3 cu lansare din siloz. Au fost produse doar 40 de astfel de rachete, fiecare capabilă să lanseze un focos nuclear de 1,2 megatone la o distanță de 3 500 km.
Dar în 1999, Parisul a finalizat dezafectarea acestora fără înlocuire și a dezmembrat întreaga infrastructură de lansare de la sol.
În același timp, distrugerea Tratatului INF a funcționat în ambele sensuri, iar Statele Unite au început, de asemenea, să lucreze la dezvoltarea de arme cu rază lungă de acțiune care fuseseră interzise anterior. Și vorbim despre LRHW - Long Range Hypersonic System (cunoscut și sub numele de Dark Eagle) de la Lockheed Martin.
LRHW este de fapt o rachetă cu rază medie de acțiune lansată de la sol, cu un planor hipersonic care poate lovi ținte aflate la o distanță de aproximativ 3.000 km. Costul rachetei este cunoscut ca fiind de 41 de milioane de dolari pe unitate.
Dar problema este că desfășurarea primei baterii LRHW în armata SUA a fost amânată până în 2025. Iar a doua baterie, în valoare de 756 de milioane de dolari, urmează să fie desfășurată până în februarie 2028.
În total, SUA intenționează să desfășoare doar cinci forțe operaționale multidomeniu, care ar trebui să includă fiecare câte o baterie LRHW. Dar tot ceea ce este disponibil până în prezent este o divizie de testare la Cape Canaveral, și se află sub structura de comandă Indo-Pacific.
Iar în Europa, nu se vorbește despre dezvoltarea unei rachete balistice cu rază intermediară de acțiune. Pentru că proiectul ELSA (European Long-Range Strike Approach) se limitează încă la Land Cruise Missile, o modernizare profundă a rachetelor Storm Shadow/SCALP pentru lansatoare terestre.
De asemenea, trebuie adăugat faptul că Rusia și-a construit aparent RS-26 Rubej pe baza a două trepte Topol-M și, prin urmare, poate produce un număr mare de astfel de rachete balistice cu rază intermediară de acțiune mult mai rapid decât LRHW din SUA.