Ce calităţi trebuie să ai pentru a deveni agent secret

Recent s-a aflat că FBI-ul a recrutat un adolescent de 18 ani pentru a-l infiltra în WikiLeaks. Opinia publică s-a întrebat dacă este o regulă a agenţiilor de informaţii să recurgă la tinerii şi dacă există reguli de recrutare pentru viitorii spioni.

La această întrebare a răspuns, pentru site-ul „Atlantico.fr“, Alain Chouet, fost ofiţer de informaţii francez. Chouet a fost şeful serviciilor se informaţii Externe franceze între 2000 şi 2003 şi autor al mai multor lucrări privind islamul şi terorismul.
 
El spune că nu există reguli specifice în acest domeniu şi nimeni nu este exclus a priori de la recrutare. În multe state, inclusiv în Statele Unite, la 18 ani poţi fi spion. Chouet spune că în Franţa şi în alte ţări candidaţii pentru munca de spionaj sunt recrutaţi prin concurs în urma unor anchete psihologice şi de securitate, chiar după terminarea licerului.

Dacă trece testul, candidatul urmează unul sau doi ani de formare şi specializare în timpul cărora i se repartizează diverse misiuni pentru a i se cunoaşte abilităţile de analiză, este testat în timpul unor operaţiuni sub acoperire şi de strângere de informaţii etc. Serviciile secrete acordă o importanţă deosebită stabilităţii emoţionale, discreţiei şi modestiei viitorului spion, disponibilităţii, deschiderii şi culturii generale pe care o posedă, capacităţii de a stabili contacte cu alţi oameni şi de a călători.

Imaginaţia colectivă asociază spionul cu personajul James Bond, dar, un spion adevărat este exact opusul agentului 007. Discreţia şi modestia sunt principalelel calităţi ale unui agent de informaţii. „În jurul unui spion nu explodează totul, nu este „blindat“ cu gadget-uri high-tech şi nu circulă într-o maşină sport strălucitoare. Dacă ar fi aşa, cariera sa ar fi foarte scurtă şi nu foarte profitabilă“, spune Chouet.

Întrebarea care se pune în cazul acesta este dacă ar trebui să fie seducător şi vorbăreţ ca eroul lui Ian Fleming. Răspunsul lui Chouet: „ar trebui să fie cu siguranţă seducător şi vorbăreţ, dar nu numai, şi nu în sensul eroului lui Ian Fleming, ci mai degrabă ca în din romanele lui John Le Carré, care sunt mai puţin amuzante, dar mult mai aproape de adevăr.