Berthold Beitz, neamţul care a salvat sute de evrei din Polonia ocupată de nazişti, a murit la 99 de ani

Industriaşul german Berthold Beitz, onorat pentru salvarea a sute de evrei în timpul ocupaţiei naziste din Polonia, în cel de-Al Doilea Război Mondial, a murit la vârsta de 99 de ani.

Decesul său a fost anunţat de concernul producător de oţel, Steelmaker ThyssenKrupp AG, al cărui preşedinte de onoare era Berthold Beitz.

În timpul ocupaţiei naziste din Polonia, Beitz şi soţia sa, Else, au salvat sute de evrei care munceau pe platforma de extracţie a petrolului pe care o administra germanul, de la deportarea în lagărele de exterminare. 

În 2000, princialul grup evreiesc al Germaniei i-a onorat pe cei doi soţi pentru meritele lor deosebite în salvarea a sute de vieţi, cu distincţia cea mai înaltă, premiul Leo-Baeck.

Cancelarul german Angela Merkel l-a numit pe Beitz drept unul dintre cei mai distinşi şi de succes oameni de afaceri ai ţării şi a aplaudat „ajutorul curajos şi exemplar oferit muncitorilor evrei în cel de-Al Doilea Război Mondial“.

Preşedintele Consiliului german al Evreilor din  Germania, Dieter Graumann, a declarat: „A fost om extraordinar. Umanitatea sa în acele vremuri tulburi rămâne un model pentru noi toţi, astăzi.“

„Împreună cu soţia sa, el a salvat vieţile a sute de evrei – aş vrea să fi existat mai mulţi oameni ca el“, a declarat Graumann pentru Associated Press.

În 1973, lui Beitz i-a fost oferită distinţia „the Righteous Among the Nations“ din partea muzeului Holocaustului Yad Vashem- cea mai înaltă onoare oferită unei persoane care nu este de etnice evreiască, pentru salvarea evreilor.

Beitz s-a născut pe 26 septembrie 1913, în Zemmin, estul Germaniei. A studiat pentru a deveni bancher şi a primit un post de administrator pe o platformă industrială de extracţie a petrolului, din Polonia ocupată în 1939.

A salvat mulţi dintre muncitorii evrei care lucrau acolo, de la deportarea în lagărele naziste de concentrare, uneori ascunzându-i împreună cu soţia sa, la el acasă. Soţii Beitz aveau şi trei fete.

În august 1942, el a salvat 250 de evrei de la deportarea în lagărul morţii, numit Belzec, după ce a insistat în faţa conducerii că aceştia sunt indispensabili producţiei.

După căderea celui de-Al Treilea Reich, Beitz a fost întrebat despre motivaţia personală care l-a determinat să acţioneze atât de curajos. „Nu existau anti-fascişti, nu era nicio Rezistenţă. Ne uitam de dimineaţă până seara la ceea ce li se întâmpla evreilor....Când vezi cum o femeie cu copilul său în braţe este împuşcată“, şi tu însuţi ai un copil, atunci totul se schimbă“.

În anii 50, Beitz a devenit administratorul companiei producătoare de oţel, Krupp, implicată în producţia de armament în anii războiului. A rămas în companie timp de 60 de ani, în diferite posturi. În 1967, Beitz a pus bazele unei fundaţii, cu fonduri din averea regretatului Alfried Krupp, pentru susţinerea unor diferite proiecte, printre altele multe din Israel.

„Berthold a lucrat la reconcilierea cu Israelului şi şi-a pus amprenta pe istoria economică a Germaniei în anii de după război, atunci când ţara trebuia reconstruită, dar şi în timpul boom-ului economic, Războiului Rece şi chiar şi după căderea Cortinei de Fier.“