Bătaie pe muncitorii sezonieri români, între statele europene

Muncitorii români devin tot mai doriţi în Europa, relatează Euronews, care, citând un reprezentant al Federaţiei Muncitorilor Agroindustriali din Italia, constată că „a izbucnit o adevărată luptă“ pentru angajarea lucrătorilor sezonieri din România.

„Germania, Regatul Unit şi Franţa se pregătesc să aducă din România cât mai mulţi lucrători agricoli”, spune Jean-René Bilongo, exprimându-şi îngrijorarea că Italia, care în mod tradiţional era principala destinaţie de muncă a românilor, ar putea fi evitată anul acesta, printre altele, şi pentru salariile mai mari pe care le oferă alte state vest-europene.

Acest fapt ar putea avea consecinţe grave asupra economiei italiene, pentru că, după cum subliniază Jean-René Bilongo, românii sunt „lucrători cu abilităţi foarte bune, care au dobândit un grad deosebit de profesionalism, care susţin agricultura şi, prin urmare, contribuie la calitatea produselor alimentare şi a agriculturii Made in Italy”. Euronews constată totodată că „nevoile economice ale lucrătorilor prevalează asupra preocupărilor pentru propria sănătate, în ciuda pericolului exprimat de mai multe ONG-uri cu privire la riscul de infectare cu coronavirus”.

”Muncitorii sezonieri reprezintă o minoritate printre emigranţii români, dar în ultimele săptămâni au devenit foarte vizibili”, a spus sociologul Iulian Stănescu de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române.

Diaspora românească numără aproape 4 milioane de oameni în lume, inclusiv informaticieni, doctori şi alţi absolvenţi de studii superioare, dar pentru muncile cele mai precare şi mai puţin calificate s-au mobilizat autorităţile din statele vestice: în ciuda interdicţiilor de călătorie de pe continent, zeci de zboruri speciale au transportat de la începutul pandemiei mână de lucru din România pentru a salva recoltele de sparanghel şi de căpşuni din Germania şi Marea Britanie, notează şi AFP.

Un ultim exemplu al negocierilor: Viena încearcă să convingă Bucureştiul să stabilească o legătură feroviară pentru a facilita transportarea a mii de ajutoare la domiciliu pentru persoanele în vârstă care au nevoie de asistenţă medicală zi şi noapte.

Această presiune naşte sentimente ambivalente printre autorităţile din România. Pe de o parte este teama de a vedea muncitorii neprotejaţi (sau puţin protejaţi) în faţa riscului contaminării, care pot aduce virusul înapoi acasă, şi realitatea reprezentată de necesitatea economică a acestei migrări.

”Pentru decidenţii români, indiferent de orientarea politică, a fost mai uşor să exporte forţă de muncă decât să implementeze politici împotriva sărăciei, pentru care trebuie să cheltuie bani”, subliniază Iulian Stănescu.

Tranziţia spre economia de piaţă a rezultat în închiderea multor fabrici moştenite de la regimul comunist în ultimele trei decenii şi colapsul fermelor de stat, lăsând milioane de muncitori pe marginea drumului.

”Cei mai mulţi dintre ei sunt forţă de muncă precară, pe care agricultura românească bazată pe producţia cerealelor nu îşi permite să o angajeze”, spune sociologul.

Ca urmare, culesul fructelor şi legumelor în Europa de Vest pentru trei luni le permite acestora să supravieţuiească pentru celelalte luni rămase.

Potrivit mai multor site-uri care recrutează pentru Germania, muncitorii sezonieri sunt plătiţi cu 9.35 de euro pe oră, care poate însemna 1.300 de euro pe lună, în timp ce salariul mediu net în România este de 660 de euro pe lună

Sergiu Marian, şeful companiei Christian Salletmaier, care recrutează îngrijitori, spune că se aşteaptă ca numărul candidaţilor care vor vrea să plece va creşte.

”Munca este grea, dar oamenii sunt foarte bucuroşi. Cineva care nu are calificare nu ar putea câştiga 100 de euro pe zi în România”, a explicat Vasile Tiplea, un fost muncitor sezonier în Germania, la Radio France Internationale.

Uneori batjocoriţi în propria ţară, unde în general sunt denumiţi ”căpşunari”, emigranţii reprezintă o sursă esenţială pentru transfer de bani, amintesc economiştii: anul trecut au trimis familiilor lor 7,2 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro), aproape cu o treime mai mult decât investiţiile străine directe atrase în România.