Austria preia preşedinţia UE. Care sunt priorităţile sale

Austria preia astăzi, pentru a treia oară, preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, sub deviza „O Europă care protejează“. Gestionarea problemei migraţiei va fi dosarul prioritar al preşedinţiei austriece, care va dura şase luni. Viena va trebui, de asemenea, să avanseze în negocierile privind viitorul buget al UE, altă problemă spinoasă pe care a moştenit-o, şi să meargă mai departe în extinderea UE cu ţările din Balcanii de Vest.

Criza politică generată de provocările migraţiei este dosarul numărul unu pe care Viena îl va avea de gestionat pe timpul preşedinţiei sale la UE. Acordul încheiat vineri rămâne vag pe tema implementării sale, mai ales în privinţa înfiinţării unor ”platforme de debarcare” a migranţilor în afara UE.

Guvernul cancelarului Kurz, aliat cu partidul de extremă dreapta FPÖ, apără o linie ”dură”, pledând în favoarea unei politici europene a migraţiei mai restrictive, printr-o consolidare a protecţiei frontierelor externe ale Uniunii.

Pe site-ul preşedinţiei austriece, Executivul de la Viena anunţă clar obiectivul - ”securitatea” în primul rând -, întrucât precizează că este vorba despre ”lupta împotriva imigraţiei ilegale prin securizarea frontierelor externe”.

Viena are pe masă spinoasa reformă a Regulametului de la Dublin, care încredinţează ţării de intrare în UE responsabilitatea soluţionării solicitărilor de azil, o reformă aflată în punct mort de peste doi ani.

Cancelarul austriac Sebastian Kurz a declarat sâmbătă că guvernul său va folosi preşedinţia UE pentru a face blocul comunitar mai sigur, adăugând că ţara sa doreşte să fie "un liant în UE şi să reducă tensiunile în Europa", relatează dpa.

La o reuniune organizată în oraşul Schladming pentru a marca preluarea pe 1 iulie de către Austria a preşedinţiei prin rotaţie a Uniunii Europene, cancelarul Kurz a spus că guvernul său va promova "o Europă care protejează" pe perioada celor şase luni în fruntea blocului comunitar.

"Dorinţa de securitate, la fel de veche ca omenirea, s-a manifestat cu toată forţa în timpul crizei migraţiei", a declarat la rândul său preşedintele Consiliul European, Donald Tusk, prezent şi el la Schladming.

Pare puţin probabil ca Viena să reuşească să o rezolve. Austria susţine ţările din Grupul de la Vişegrad (V4 - Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia), care au respins propunerea Bruxellesului cu privire la o repartizare punctuală a solicitanţilor de azil - în perioadă de criză.

Bugetul UE

Cealaltă mare provocare a preşedinţiei austriece este să avanseze în negocierile cu privire la bugetul pe termen lung al UE, în perioada 2021-2027.

Cancelarul Sebastian Kurz a apreciat săptămâna aceasta ”posibil” să se ajungă la un acord înaintea alegerilor pentru Parlamentul European (PE).

Negocierile cu privire la bugetul plurianual al UE sunt complicate de tăieri propuse de Comisia Europeană (CE) la anvelopa destinată Politicii Agricole Comune (PAC) şi regiunilor.

Marii beneficiari ai politicii agricole - Franţa şi Spania - denunţă pierderi de venituri ale agricultorilor şi cer păstrarea bugetului la nivelul actual.

Posibilitatea utilizării ajutoarelor regionale ca mijloc de presiune politică este alt contencios, cu ţările din Europa de Est.

Acest buget este novator. Pentru prima oară, el va permite finanţarea capacităţilor militare şi infrastructurilor utilizabile de către armate şi dă mijloace financiare Europei Apărării.

Extinderea Uniunii

Austria, din cauza poziţiei sale centrale în Europa şi a istoriei sale, pledează în favoarea unei mai mari integrări a vecinilor săi din Blacanii Occidentali în Uniune şi afişează acest lucru ca pe una dintre priorităţile preşedinţiei sale a UE.

UE a decis marţi să deschidă negocieri de aderare cu Albania şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia în iunie 2019, cu condiţia ca ele să-şi continue reformele.

Austria ar fi preferat ca acest lucru să se întâmple în timpul preşedinţiei sale, însă Franţa şi Olanda au tras puternic frâna.

Guvernul austriac intenţionează totodată să susţină aceste ţări în apropierea lor de Uniune, dar şi Serbia şi Muntenegrul, mai puţin avansate în negocieri.