Alegeri Franţa. Cine este Emmanuel Macron

Născut pe data de 21 decembrie 1977 la Amiens, în nordul Franţei, candidatul de centru Emmanuel Macron, susţinut de mişcarea politică En Marche!, este cel mai tânăr candidat la alegerile prezidenţiale din Franţa.

Descris adesea drept o persoană nonconformistă şi ambiţioasă, Macron nu a fost ales niciodată în vreo funcţie, scrie The Associated Press. De altfel, este pentru prima dată când e implicat într-o campanie electorală. 

Licenţiat în filosofie al Universităţii Paris Nanterre, Emmanuel Macron are un masterat în afaceri publice obţinut la Institutul de Studii Politice din Paris, fiind, de asemenea, absolvent al Şcolii Naţionale de Administraţie.

În perioada 15 mai 2012 - 15 iulie 2014 a fost secretar general adjunct al administraţiei prezidenţiale, iar în perioada 26 august 2014 - 30 august 2016 a deţinut funcţia de ministru al Economiei în cadrul celui de-al doilea guvern condus de Manuel Valls.

Este căsătorit cu o femeie cu 24 de ani mai în vârstă ca el - Brigitte. Cei doi s-au întâlnit pe când el era elev la liceul la care ea era profesoară. La acea vreme, Brigitte era o femeie măritată cu trei copii. Între timp, ea a divorţat, iar cei doi s-au căsătorit în anul 2007. 

Emmanuel Macron şi Brigitte Macron Foto: EPA

Intrarea lui Emmanuel Macron în cursa pentru prezidenţiale a fost bine primită de acea parte a electoratului francez care îşi dorea o primenire a clasei politice, notează AFP, preluată de dhnet.be. 

De altfel, centristul a şi mizat pe acest aspect şi a vorbit în campanie despre necesitatea unei legi care să „moralizeze“ viaţa publică, un act normativ care să le interzică parlamentarilor angajarea unor apropiaţi sau membri ai familiei, astfel încât „să se pună capăt nepotismului“.

De asemenea, el a adus în discuţie, printre altele, crearea unei poliţii pentru securitate cotidiană, a unei forţe de 5.000 de poliţişti de frontieră cu partenerii europeni, limitarea la un an a duratei autorizate de şedere a unui lucrător detaşat, stabilirea unui buget al zonei euro, cu un Parlament şi un ministru al Economiei şi Finanţelor din zona euro, precum şi crearea unui fond european de apărare, care va finanţa echipamente militare comune şi înfiinţarea unui Stat Major european permanent.