Somnul geniilor: cât şi cum dormeau oamenii iluştri
0Sclipirea de geniu este, se pare, rezultatul unei minţi odihnite, şi nu al stilului de viaţă în care se doarme pe apucate. Cel puţin aşa reiese din infografica publicată de New York Magazine despre programul de somn al celor mai strălucite personalităţi ale lumii.
Ineditul grafic, realizat pe baza datelor din cartea scriitorului american Mason Curry, Ritualuri zilnice: Cum lucrează artiştii (Daily Rituals: How Artists Work), dezvăluie o atitudine responsabilă a marilor gânditori pentru somn, ca nevoie de bază a organismului. Astfel, putem observa o medie de 7-8 ore de somn nocturn la aproape toţi reprezentanţii de seamă ai literaturii.
Dintre aceştia, cel mai grijuliu în privinţa somnul pare să fi fost romancierul francez Victor Hugo (1802 – 1885). Acesta obişnuia să pună capul pe pernă la ora 10 seara şi să se trezească în zorii zilei, la ora şase. La aceeaşi oră se culca şi poeta americană Maya Angelou (1928 – 2014), doar că ea se ridica din pat cu o jumătate de oră mai devreme.
Pe la unsprezece închideau ochii remarcabilul arhitect şi sculptor, cunoscut cu pseudonimul Le Corbusier (1887–1965), şi poetul englez Wystan Hugh Auden (1907 - 1973) Potrivit datelor publicate, aceştia obişnuiau să se şi trezească la aceeaşi oră şi anume la şase dimineaţa.
La ora nouă seara, mergeau la culcare faimosul poet englez John Milton (1608 –1674), urmând să se trezească după circa 7 ore, şi eseista americană Flannery O'Connor (1925 -1964), devotată nu numai genului literar gotic, ci şi stilului de viaţă sănătos, având în vedere că ajungea să cumuleze nouă ore de somn pe noapte. Diferenţa era că John Milton îşi rezerva şi bucuria unui sieste de o oră, după amiază.Tot la 11 seara, stinge lumina şi cel mai cunoscut scriitor japonez al contemporaneităţii Haruki Murakami. El însă are obiceiul de a se trezi cu noaptea în cap, pe la 4 dimineaţa.
Întâlnim şi păsări de noapte în rândul scriitorilor, Francis Scott Key Fitzgerald (1896 –1940) şi William Styron (1925–2006), Gustave Flaubert (1821–1880) fiind cei mai reprezentativi din acest punct de vedere. Toţi trei se culcau pe la ora trei noaptea şi se trezeau a doua zi foarte târziu, primul - la ora 10, al doilea – la 11 şi al treilea – la 12.
Dintre scriitori, cel mai neobişnuit program de somn pare să-l fi avut Honore de Balzac (1799 - 1850), care se culca la ora şase seara şi se trezea la după miezul nopţii, la ora unu, după care avea o repriză scurtă de aproximativ o oră şi jumătate, între orele 8 şi 10 dimineaţa.
Dintre filosofi, cel mai conştient de importanţa somnului a fost Immanuel Kant (1724 – 1804). Acesta dormea aproximativ 7 ore, în intervalul 10 seara şi 5 dimineaţa. Cu o oră mai puţin petrecea în pat părintele psihanalizei Sigmund Freud (1856 – 1939). El se culca la unu noaptea şi se trezea la ora şapte dimineaţa.
Nici compozitorii nu par să fi fost mai neglijenţi la capitolul somn. De exemplu, Beethoven (1712–73) se culca la ora 10 seara şi se trezea la ora şase dimineaţa, iar Ceaikovski (1840-1893) se culca la ora 12 noaptea şi se trezea la 8 dimineaţa, amândoi având parte de somn odihnitor de 8 ore.
Mozart (1756-1791), în chimb, forţa puţin nota, dedicând somnului nocturn doar cinci ore. El se culca la ora unu noaptea şi se trezea în zori, la şase dimineaţa.
Atent cu somnul a fost şi autorul teoriei evoluţioniste Charles Darwin (1809 – 1882), care dormea circa şapte ore pe noapte, mergând la culcare pe la 12 noaptea.
