„Hormonul iubirii“, posibil tratament al autismului
0O creştere a nivelului aşa-numitului „hormon al iubirii“ ar putea ajuta persoanele cu autism să se descurce mai bine în situaţii ce presupun interacţiuni sociale, sugerează un studiu japonez recent.
Cerctătorii de la Universitatea din Tokio au stabilit că oxitocina, nutimă şi „hormonul fericirii“ îi poate ajuta pe adulţii cu autism să înţeleagă mai bine emoţiile şi expresiile faciale ale altor oameni, ajutându-i astfel să se descurce mai uşor în cadrul unor intercţiuni sociale, scrie "Daily Mail", în ediţia online.
O carcateristică principală a autismului este incapacitatea celor care suferă de această tulburare de a comunica cu alţi oameni şi de a înţelege emoţiile lor, dar şi aparenta nepăsare faţă de ceilalţi.
Oxitocina, adesea menţionată şi ca „hormonul îmbrăţişării şi încrederii“, este produsă de către femei în timpul sarcinii, naşterii şi în timpul alăptării. Ea fost anterior asociată cu unele tratamente în cazul persoanelor cu tulburări sociale sau emoţionale.
În noul studiu, cercetătorii japonezi au demonstrat că oxitocina aduce beneficii notabile persoanelor care prezentă un grad mai scăzut de autism, care sunt capabile să interacţioneze social ceva mai bine decât cei cu autism sever.
Totuşi, autorii studiului sunt de părere că hormonul ar putea da rezultate şi în tratamentul persoanelor cu autism sever.
Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii după ce au studiat 40 de bărbaţi autişti, duă cei le-a fost administrat oxitocină, sub formă de spray nazal. După un interval de 90 de minute, ei au scanat creierul subiecţilor, constatând că hormonul intensifica activitatea cerebrală într-o regiune a creierului asociată cu procesarea emoţiilor şi cu empatia.
Participanţii au fost apoi rugaţi să spună dacă un personaj dintr-un film era bun sau rău, bazându-se atât pe ceea ce spunea personajul, cât şi pe semnale non-verbale emise de acesta.
Oxitocina i-a ajutat pe subiecţi să descifreze cu o mai mare acurateţe caracterul personajului, spun cercetătorii.
Efectele hormonului se observă la 20 de minute după administrare, dar încă nu se ştie cât durează acest efect.
Studiul a fost publicat în jurnalul Molecular Psychiatry.