Dr. Ana Costea, naturopat: „În România, multor oameni le place să le dai trei frunze măcinate“

ABORDARE Pentru un rezultat terapeutic superior, tratamentele recomandate de medicina clasică e bine să fie completate de preparatele naturale, însă numai pe baza analizelor medicale şi la recomandarea unui medic naturopat

Când vine vorba de fitoterapie, toată lumea are câte ceva de spus şi mai ales de recomandat. Produsele din plante se vând peste tot: în farmacii, în magazine de profil, pe internet sau la colţ de stradă. Lejeritatea cu care acestea sunt de multe ori administrate, fără aviz medical, inclusiv în cazul alergiilor şi cancerului, este foarte periculoasă, avertizează dr. Ana Costea (60 de ani), consultant naturopat, coordonator al Centrului de medicină integrativă al unei companii importatoare de suplimente naturale, din  Bucureşti. Ea a precizat că, în mod regretabil, în ţara noastră, oamenii încă au tendinţa de a evita consultul de specialitate şi de a da crezare poveştilor despre vindecări miraculoase cu „frunze măcinate, sâmburi striviţi şi mătănii executate la răsărit“. Specialistul a semnalat că la ora actuală există prea multe mituri în legătură cu fitoterapia şi a vorbit de nevoia scoaterii acestei ramuri a medicinei din zona folclorului.

„Weekend Adevărul“: Primăvara „înfloresc“ alergiile. Explicaţi-ne, vă rog, cum ne dăm seama dacă o rinită are fond alergic sau are o cauză infecţioasă?

Dr. Ana Costea: Rinita alergică o simţi: te mănâncă nasul, te ustură ochii. O stare infecţioasă, în schimb, se manifestă prin febră. Congestia nazală este comună amândurora. Apoi, rinitele alergice sunt, de regulă, destul de explozive. Ele apar la câteva minute după intrarea în contact cu un alergen. Sunt şi rinite alergice de durată, dar acestea sunt mai rare.

După ce se face această diferenţă, ce măsuri se iau?

Primul lucru pe care trebuie să-l facă cineva atunci când apare o congestie nazală, însoţită de o lăcrimare oculară, este să meargă la un medic. În general, sunt două direcţii mari care se urmăresc atât în tratamentul alopat, cât şi în cel natural, şi anume: diminuarea nivelului de histamină din organism, cea care declanşează manifestările, şi reducerea inflamaţiilor.

Pacienţii care vin la dumneavoastră au trecut deja pe la alergolog?

Da, în majoritatea cazurilor. Din păcate, atunci când doresc un tratament natural, oamenii au încercat tratamentele alopate pe perioade lungi şi au manifestat toate efectele negative.

MEDICINA INTEGRATIVĂ, SOLUŢIA CEA MAI BUNĂ

Să înţelegem că pledaţi pentru un tratament natural de la bun început?

Nicidecum. Această excludere a tratamentelor alopate din orice boală este contraproductivă şi contraindicată. Este împotriva mersului medicinei în momentul acesta. Pledez pentru medicina integrativă, prin care cele două ramuri se completează, în încercarea de a rezolva problemele pacienţilor. Este fundamental greşit să nu apelezi întâi la un tratament alopat, să faci o diagnosticare corectă cu ajutorul testelor necesare. Oricum, ţin să subliniez, eu prescriu tratamentul natural doar după ce văd dosarul medical. Nici nu se pune problema elaborării unui tratament natural fără un diagnostic stabilit, fără analize şi documente medicale. În mod ideal, e indicat ca un tratament alopat să se facă simultan cu unul natural, nu să se ajungă la acesta din urmă după ce efectele negative ale medicaţiei au făcut ravagii sau terapia a devenit ineficientă.

Explicaţi, vă rog, de ce este importantă această abordare în tandem.

Pentru că rezultatele terapiei integrative sunt superioare. Tratamentul natural urmăreşte, pe de o parte, combaterea efectelor secundare ale celui alopat, iar pe de altă parte, vizează şi reducerea factorilor favorizanţi ai bolii. Sunt produse naturale care au acţiune similară medicamentelor, dar care în acelaşi timp generează o dezvoltare a capacităţii proprii a organismului de a-şi rezolva problemele. Şi chiar dacă nu ar exista acest tip de produse, faptul că, printr-un tratament natural foarte bine ales, poţi să controlezi efectele negative ale medicamentelor este esenţial. Un copil cu astm alergic, de exemplu, care face tratament cu corticosteroizi va suferi puternic, el având deficite de creştere osoasă şi musculară. Cu un tratament natural, putem asigura o dezvoltare bună copilului, în condiţiile în care el trebuie să urmeze un tratament alopat, pentru că nu poate să supravieţuiască altfel.

Cum se face trierea medicamentelor şi preparatelor care se administrează? Care rămân şi care nu?

Întotdeauna tratamentele alopate rămân. Medicina integrativă înseamnă să asociezi tratamentelor alopate tratamente naturale sigure şi eficiente. Reducerea medicaţiei alopate se face numai dacă intensitatea simptomelor şi frecvenţa de apariţie a acestora intră pe un trend descendent. 

PERICOLUL SUPRADOZEI

Şi atunci preia sarcina tratamentul natural?

Pe măsură ce situaţia pacientului se îmbunătăţeşte, se înclină balanţa în favoarea tratamentului natural eficient şi fără efectele adverse ale tratamentului alopat. Însă aici graniţa este una foarte subţire şi e nevoie de o analiză aprofundată. Sigur, toată lumea vrea să aibă parte de tratamente blânde, naturale, dar gândiţi-vă că un şoc anafilactic în cazul unei alergii poate să fie mortal. De aceea, este important ca fitoterapeutul să aibă o atitudine responsabilă şi să cunoască foarte bine simptomatologia şi acţiunea medicaţiei. Trebuie să personalizezi tratamentul şi să monitorizezi starea pacientului. Or, nu poţi face aceste lucruri decât dacă lucrezi alături de medicul specialist.

Există plante care sunt contraindicate în asociere cu medicamentele alopate?

Grav este că, dacă sunt luate aşa, după ureche, unele produse pot fi ele însele un factor alergen. De menţionat este că rezultate negative pot fi obţinute şi prin cumul de efecte, în sensul că se pot lua plante care să aibă aceeaşi acţiune cu medicamentul şi astfel se ajunge la reacţii adverse provocate de supradoză. De exemplu, dacă iau un corticosteroid care poate să-mi crească tensiunea şi mai iau şi o plantă cu acelaşi efect, situaţia poate fi dramatică. De aceea, nu trebuie să ne tratăm singuri. Nu poţi să intri într-un magazin de produse naturale şi să ceri la întâmplare să ţi se dea un produs pentru cutare sau cutare problemă.

Dar aşa se întâmplă... Sunt excepţii cazurile în care produsele din plante sunt luate la indicaţia unui medic.

Şi nu este deloc în regulă. Este o utopie să crezi că poţi să intri într-un magazin de produse naturale, să ceri un produs care să te ajute şi chiar să primeşti produsul respectiv. Cum ai putea să-i dai un produs unui om, dacă el îţi spune doar că are alergie sau diabet? Să zicem că el are diabet, dar mai poate avea şi boala X sau Y. Chiar dacă vânzătorul are cele mai bune intenţii, de aici şi până la a-i da un produs care să-i facă bine e cale lungă. E un pic mai complicat.

„Fitoterapia trebuie scoasă din zona folclorului“

Există acum o „apetenţă“ specială pentru suplimentele alimentare. De unde a plecat această tendinţă? Ce a generat-o?
Această modă de a consuma suplimente alimentare şi produse naturale în neştire a apărut din lipsă de educaţie şi de informare. Fitoterapia trebuie scoasă din zona folclorului şi trebuie dusă în zona ştiinţifică. Această ramură a medicinei a fost privită şi încă este privită ca un miracol.

Şi nu este? Ce spuneţi de cazurile oamenilor care cred că s-au vindecat de cancer în stadii avansate şi alte boli grave cu tratamente naturale?

Se mai întâmplă şi minuni! Dar, să fim serioşi! Fitoterapia trebuie privită şi practicată ca o ştiinţă. Doar aşa ea îşi are locul în lumea modernă. Din cauza acestui ocultism şi folclor care circulă în legătură cu produsele naturale, medicii au ajuns să nu le accepte în cadrul terapiilor. Din păcate, în România, multor oameni le place să le dai trei frunze măcinate, să le ţină două ore pe locul afectat, dar nu mai mult de două ore, să se închine de trei ori la răsărit, să bată şapte mătănii şi gata tratamentul. Canoanele, ocultismul, miracolul – asta le place! Acest lucru le aduce un mare deserviciu atât lor, în calitate de pacienţi, cât şi fitoterapiei.

PLANTELE MĂCINATE AU EFECTE LIMITATE

Spuneţi că la noi predomină cele două extreme, în care fitoterapia fie e privită ca un miracol, fie e desconsiderată. Cum e în alte ţări?

În străinătate, fitoterapia are locul pe care îl merită. Sunt mulţi specialişti în fitoterapie, care lucrează în centre de medicină integrativă. Nu zic, or fi şi în străinătate abateri de la linia dreaptă, dar există şcoli, oamenii au pregătire academică. Apoi, să nu uităm că lucrurile au progresat foarte mult, s-au făcut descoperiri remarcabile. În România, din păcate, multă vreme fitoterapia a fost sinonimă cu câteva ceaiuri, câteva extracte hidroalcoolice, câteva extracte uleioase şi câteva produse cu plante tabletate. Şi acum mulţi se tratează cu mătase de porumb şi sâmburi măcinaţi. În lume, în schimb, s-a dezvoltat într-o dinamică absolut extraordinară fitoterapia ştiinţifică, cu produsele naturale care conţin numai principiile active. Practic, dintr-o plăntuţă, ca să tratezi o anume afecţiune e nevoie strict de o anumită componentă. Ca să fim de ajutor într-un cancer hormonal, de exemplu, avem nevoie de o substanţă numită Indol 3 Carbinol, care se găseşte în broccoli. Or, oricât de mult broccoli măcinat sau în stare crudă aş mânca, nu o să ajung niciodată la 200 de miligrame de Indol 3 Carbinol pur, care este doza minimă necesară pe o direcţie de tratament.

Aici apar capcanele, de fapt. Omul aude şi trage concluzia că broccoli e bun pentru cancer, pentru că are această substanţă în el.

Da, aşa şi armurariul este bun, numai că în România nu cred că există cineva care să extragă silimarina din el. Apoi, silimarina este foarte bună, dar să nu uităm că membrana celulară este încărcată cu grăsime. Am nevoie de o substanţă care să dizolve grăsimea, care să poată străbate bariera asta, pentru a ajunge la celulă. De aceea, în fitoterapia modernă există produse care conţin silimarină legată de fosfolipide, pentru a transforma substanţa într-una liposolubilă. La fel este şi povestea cu coenzima Q10. În lume nu există decât o firmă care produce coenzima Q10 pură. Este cea care a descoperit formula chimică şi a introdus-o în uzul uman. S-a făcut însă transfer de informaţie şi se pretinde că şi coenzima Q 10 din frunzuliţe măcinate face acelaşi lucru. Asta e o mare problemă a pieţei. E nevoie de un control mai strict în domeniu.

De altfel, pornind de la această nevoie a  unui control mai strict, există voci care spun că ar fi bine ca suplimentele alimentare să aibă regimul medicamentelor. Ar fi o soluţie?

Nu cred că ar trebui să se întâmple acest lucru. Pur şi simplu, ar trebui să fie controlul mai riguros. Produsele să fie testate mai amănunţit.

Acest articol a apărut în Weeekend Adevărul, ediţia 20-22 martie 2015