De ce plângem? Ce se întâmplă în corpul nostru când lăcrimăm

Plânsul face parte din pachetul emoţional uman, fie că ne place sau nu. Femeile au o relaţie mai apropiată cu acesta, cu un număr aproximativ de 50 de episoade de plâns pe an, comporativ cu bărbaţii care plâng în medie de 10 ori. Dar ce se întâmplă, de fapt, în corpul nostru: de ce plângem şi când suntem trişti, şi cum suntem fericiţi?

„Cu transpiraţia şiroind pe gât după antrenament, cu o bere într-o mână şi cu o şurubelniţă în alta, m-am simţit surprinzător de masculin. Cum se face atunci că 30 de secunde dintr-un documentar de televiziune despre prietenia unei pisici cu un câine bătrân şi orb produce o glazură apoasă în ochii mei şi dintr-odată, fără să mai pot face ceva, am o lacrimă în ochi?“, îşi începe pledoaria despre plâns medicul Nick Knight, specialist în fiziologia umană, într-un articol publicat de The Independent.

Plânsul, spune el, face parte din pachetul emoţional uman, fie că ne place sau nu.

Femeile recurg mai des la această manifestare, cu o medie de 50 de episoade de plâns pe an, în comparaţie cu bărbaţii, care varsă lacrmi de circa 10 ori într-un an.

Plânsul poate fi definit din punct de vedere ştiinţific ca o vărsare de lacrimi, ca răspuns la o stare emoţională (bucurie, tristeţe, empatie, dor etc). Este diferit de „lăcrimare“, care este o vărsare non-emoţională de lacrimi (diverşi factori iritanţi).

În ambele situaţii, lacrimile sunt produse de glanda lacrimală, aflată între globul ocular şi pleoapă. Atunci când lacrimile sunt produse, clipim involuntar şi astfel fluidul acoperă ochiul.

Trei tipuri de lacrimi

Medicul precizează că există trei tipuri de lacrimi: bazale, reflexe sau psihice. Cele bazale au sunt ceea ce medicul numeşte „lacrimi de serviciu“, pentru că lubrifiază corneea (ţesutul transparent din partea din faţă a ochiului), prevenind uscarea ochiului. Cele reflexe apar atunci când ochiul este iritat de factori externi şi au rolul de a spăla ochii (ceapa tăiată este exemplu clasic).

Al treilea tip e reprezentat de lacrimile psihice, care apar atunci când plângem din cauza unei emoţii. Sunt lacrimi produse ca răspuns la stres, bucurie, furie, tristeţe sau suferinţă, chiar şi fizică. De altfel, lacrimile psihice conţin un analgezic natural, numit leucină encefalină, acesta fiind probabil motivul pentru care ne simţim mai bine după un plâns zdravăn. 

Aşadar, cum se declanşează de fapt plânsul? Emoţiile sunt procesate de o parte specifică a creierului, numită sistemul limbic (în special de hipotalamus), care este legat de sistemul nervos autonom (cel asupra căruia nu avem control). Acest sistem, prin intermediului neurotransmiţătorului numit acetilcolină, controlează activitatea sistemului lacrimal, stimulând producţia de lacrimi.

Interesant este că plânsul nu ne face doar faţa umedă. El stârneşte o serie întreagă de reacţii: ne creşte ritmul cardiac, începem să transpirăm, ne încetineşte respiraţia şi simţim „un nod în gât“, cunoscut cu denumirea de senzaţie de globus. Toate acestea se întâmplă ca urmare a implicării sistemului nervos simpatic, responsabil de pregătirea organismului pentru luptă şi/sau fugă.