De ce greșesc părinții care nu divorțează „de dragul copiilor”
0Există situații în care partenerii aleg să rămână într-o căsnicie în care nu mai sunt fericiți, iubiți și respectați doar de dragul copiilor, însă această decizie îi poate afecta pe cei mici mai târziu.
Cu toții ne dorim o familie fericită, în care părinții se înțeleg, se iubesc și se respectă, însă de-a lungul timpului relația dintre părinți se poate degrada din diverse motive. Copiii crescuți în familii disfuncționale poartă greutatea relației părinților. Micuții simt nefericirea, răceala părinților și pot deveni victime colaterale.
De cele mai multe ori, partenerii nu ies din căsnicii din pricina incertitudinii financiare și aleg să se „sacrifice”. Cu siguranță, micuții trec printr-o traumă în cazul unui divorț, însă este mult mai traumatic dacă copilul asistă la certuri nesfârșite și la violență.
În cazul în care partenerii aleg de comun acord să divorțeze, trebuie să stea de vorbă cu cei mici, să le explice că separarea nu se produce din vina lor. În plus, copilul trebuie să știe că va avea parte de afecțiunea părinților indiferent de situație.
De asemenea, unii părinți aleg să rămână în relații disfuncționale de frica că vor fi judecați, însă pot fi judecați și pentru că au rămas în acea relație. Astfel, într-o asemenea situație, părintele în cauză trebuie să fie convins de alegerea făcută.
Divorțul schimbă atât statutul, cât și principiile de funcționare ale relației dintre cei doi foști parteneri. Părinții nu trebuie să fie într-o competiție pentru câștigarea atenției și iubirii copilului. La început pot exista situații în care unul dintre părinți compensează lipsa prin cadouri și toleranță. Acest lucru ar fi un avantaj, însă pe termen lung părintele în cauză se va confrunta cu diverse situații, în special în adolescență.