Ciuperca unghiei: simptome şi tratament

Modificarea anormală a aspectului unghiei trebuie să pună în gardă, deoarece, cel mai probabil, este cauzată de atacul unei infecţii micotice. Dacă se acţiunează la timp şi consecvent, ea poate fi combătută cu eficienţă, în mod natural

Infecţia fungică a unghiei – onicomicoză, în termeni medicali – este o boală relativ frecventă. În toată lumea, până la 18% dintre oameni se confruntă cu o micoză a unghiei la un moment dat. 

Segmentul cel mai afectat este reprezentat de persoanele trecute de pragul de 60 de ani. Aceasta nu înseamnă însă că celelalte categorii de vârstă sunt scutite de riscul îmbolnăvirii. Chiar şi copiii pot suferi de onicomicoză, ce-i drept destul de rar, mai puţin de 1% dintre ei având o astfel de problemă.

Cum o recunoştem
Destul de uşor, având în vedere că pătrunderea şi proliferarea ciupercilor la nivelul unghiei şi a patului unghial determină o serie de transformări vizibile. Unghia îşi schimbă culoarea în alb, galben sau maro deschis, pierde luciul şi transparenţa, se îngroaşă. Eventual se dezlipeşte la vârf, devine sfărâmicioasă.

Simptomele apar mai întâi la marginile unghiei, apoi se extind pe toată suprafaţa ei. Pe fondul unei imunităţi scăzute şi în lipsa unui tratament adecvat, micoza poate evolua, cuprinzând straturi profunde ale unghiei şi pielii.

Important de reţinut este că onicomicoza nu trece niciodată de la sine, fără terapie, iar prezenţa ei reprezintă o permanentă ameninţare, inclusiv la adresa familiei şi a persoanelor cu care intri în contact, deoarece este caracterizată de un grad ridicat de contagiozitate. În plus, onicomicoza neglijată poate influenţa negativ calitatea vieţii, prin persistenţa unor simptome precum durerile la mers sau la simpla atingere a unghiei, fără să mai vorbim de aspectul total inestetic al unghiei bolnave.

Tratamente naturale
Pentru rezultate bune este indicată suplimentarea cu vitamine şi microelemente ce intervin în biochimia fanerelor (părul, dinţii, unghiile): zinc (15-30 mg pe zi), vitamina A 10 000 UI pe zi, acizi graşi Omega 3 (1000 -1500 mg pe zi), preparate pe bază de polen pentru un aport de vitamine din grupul B.

În ceea ce priveşte aplicaţiile locale, există mai multe reţete:

1. Se amestecă uleiuri volatile de cimbru, cimbrişor şi şofran şi se picură nediluat pe leziune, fără a atinge pielea periunghială (o poţi unge pentru protecţie cu vaselină sau un unguent). Procedura trebuie făcută două ori pe zi şi numai după ce unghia a fost curăţată în prealabil de detritusurile infectate şi spălată cu decoct concentrat de cimbru şi salvie. După zece zile, urmează o pauză de zece zile, apoi se repetă. Se pot continua ciclurile de câteva ori, până la dispariţia coloraţiei galbene şi a îngroşării unghiei.

2. Se diluează 20 de picături de ulei esenţial de rozmarin şi/sau lămâie în două linguri de uelei de migdale dulci. Se fricţionează unghiile afectate de două ori pe zi cu acest preparat, până la dispariţia simptomelor.

3. Eficient este şi uleiul volatil de arbore de ceai, considerat cel mai bun antiseptic cutanat, activ pe Candida albicans, Propionibactenum acnes, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Streptococcus pyrogenes, Trichomonas vaginalis, Trichophyton mentagrophytes. Se aplică de două ori pe zi, strict la nivelul leziunilor.

4. Într-o altă variantă, se crează o soluţie din câte o picătură din uleiurile esenţiale de cimbru, arbore de ceai şi lavandă. Se fac trei aplicaţii pe zi, până la îmbunătăţirea situaţiei.

5. Se combină în părţi egale tincturile de rostopască, tătăneasă şi propolis. Se îmbibă o compresă în acest preparat şi se înfăşoară în jurul degetului cu unghia afectată; se pune deasupra o folie de plastic pentru a împiedica evaporarea şi se ţine aşa timp de două ore. Tratamentul trebuie repetat zilnic, până la vindecarea completă.

De unde se ia?
Frecvent sursele de contaminare sunt locurile publice unde mediul predominant este umed. Vormbim aici de piscine, vestiare şi săli de sport. De asemenea, îmbolnăvirea se poate produce foarte uşor prin atingerea obiectelor infestate (papuci, foarfece, ciorapi, prosoape).

Factorii care favorizează onicomicoza
Din categoria lor fac parte traumatismele repetate ale unghiilor, încălţămintea neadaptată (din cauciuc, materiale sintetice, prea strâmtă etc), expunerea regulată la umezeală, contactul frecvent cu detergenţii, efectuarea exagerată a manechiurii şi pedichiurii, aplicarea unghiilor false.

Administrarea anumitor medicamente (chimioterapice, corticoizi, somnifere) slăbeşte imunitatea naturală a organismului şi predispune la dezvoltarea de micoze. Diabetul şi insuficienţa circulaţiei periferice (secundară înaintării în vârstă sau altor boli) sunt şi ele pe listă. În ceea ce priveşte repartiţia pe sexe, incidenţa pare a fi mai mare în cazul persoanelor de sex masculin.