Cataracta, operată „la minut”
0O nouă tehnică operatorie rezolvă în doar câteva minute opacifierea cristalinului de care suferă majoritatea persoanelor vârstnice. Facoemulsificarea cu ultrasunete scade foarte mult timpul operaţiei, dar şi riscurile.
Cataracta este o boală oculară în care cristalinul, lentila din interiorul ochiului, se opacifiază treptat. Această evoluţie duce la diminuarea progresivă a vederii la distanţă. Cristalinul uman este o structură asemănătoare unei lentile, care are rolul de a focaliza imaginea pe retină. În operaţia de cataractă este necesară înlocuirea cristalinului opacifiat cu o lentilă artificială, numită implant intraocular. Mai multe detalii despre această intervenţie ne-a oferit dr Radu Burcin, medic specialist oftalmolog, doctor în ştiinţe medicale şi asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.
O tehnică modernă din operaţia de cataractă presupune folosirea ultrasunetelor pentru „înmuierea" şi aspirarea cristalinului şi poartă numele de facoemulsificare. Aceasta se realizează cu ajutorul unui aparat care generează ultrasunete, prin intermediul unei sonde. După efectuarea unei incizii foarte mici, de 1-3,2 mm, şi introducerea sondei cu ultrasunete la nivelul cristalinului, se realizează curăţarea completă a materialului cristalinian. Ceea ce rămâne pe loc este învelişul cristalinului (sacul cristalinian) în care se injectează dintr-o seringă un cristalin artificial „împachetat" (foldabil).
Acesta se poziţionează în spatele irisului, în sacul cristalinian. Toată procedura durează 15-30 de minute. Există o mare diversitate de implante intraoculare - fabricate din silicon sau acril - care sunt pliabile şi pot fi injectate în ochi prin incizii foarte mici. Acest tip de incizie permite recuperarea rapidă a vederii, astfel că pacientul vede bine încă de a doua zi după scoaterea pansamentului.
Tehnologii şi concepţii noi
Spre deosebire de concepţia veche, în care trebuia aşteptat ca afecţiunea să evolueze şi cristalinul să ajungă la o anumită consistenţă (care face ca operaţia clasică să fie mult mai uşoară), chirurgia modernă a cataractei cere ca operaţia să se facă cât mai repede de la depistarea cataractei. Cu cât cataracta este mai „moale", deci mai incipientă, cu atât e mai uşor de tratat cu ultrasunete prin facoemulsificare, iar rata complicaţiilor postoperatorii este foarte mică. „În niciun caz, un pacient care ştie că are cataractă nu trebuie să aştepte ani de zile ca aceasta să ajungă într-un stadiu avansat", explică dr. Burcin.
În anumite cazuri, cristalinul cataractat se poate hidrata rapid (cataracta intumescentă) şi se poate declanşa un glaucom secundar care transformă o intervenţie chirurgicală uşoară într-una deosebit de dificilă şi cu un potenţial mare de complicaţii. Anestezia în operaţia de cataractă poate fi locală, prin injectarea unui anestezic local în vecinătatea ochiului sau la anumiţi pacienţi se poate face o anestezie locală, cu picături. Datorită acestui tip de anestezie şi a duratei mici a procedurii, riscul anestezic în operaţia de cataractă este mai mic decât riscul unei extracţii dentare. Acest fapt a făcut posibilă chirurgia cataractei în mici centre medicale private, deoarece pacienţii nu au nevoie de internare.
După operaţie, pacientul pleacă acasă şi revine la control a doua zi şi apoi la o săptămână. Succesul intervenţiilor de acest tip depinde foarte mult de materialele folosite, menţionează oftalmologul, fiind indicat să nu se facă niciun rabat de la calitatea implantelor de cristalin folosite şi să se folosească materiale de unică folosinţă. „Sterilizarea şi curăţenia mediului în care se fac intervenţiile sunt foarte importante pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii şi a complicaţiilor postoperatorii", conchide dr. Burcin.