Cărţile electronice îi învaţă să citească pe copiii cu dislexie

Oamenii care suferă de dislexie (tulburare de citit care se manifestă prin modificarea literelor şi a cuvintelor, copiilor fiindu-le greu să înveţe să scrie şi să citească) se pot descurca mai bine cu cititul unei cărţi electronice decât cu una tipărită pe hârtie tradiţională, susţine un nou studiu.

Ideea studiului a pornit chiar de la cei cu dislexie care spuneau, mai în glumă, mai în serios, că nu au citit niciodată nimic cu plăcere înainte de apariţia smartphone-urilor sau e-reader-elor, notează CNN. „Dislexicii mărturisesc că cititul unei cărţi electronice este o experienţă mult mai confortabilă. Asta ne-a făcut să fim curioşi, să vedem de ce“, spune Jenny Thomson, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Harvard, SUA.

Studiul

Thomson şi colegii săi au selectat un grup de 103 elevi ai liceului „Landmark“ din Massachusetts care se luptau cu această problemă. Elevilor li s-a dat să citească un text mai întâi pe hârtie şi apoi pe un dispozitiv electronic. S-a măsurat viteza de citit cu ajutorul unui cronometru, apoi s-a verificat înţelegerea textului.

Pe hârtia tradiţională, textul a fost tipărit cu fontul „Times New Roman“, mărimea literelor fiind de 14 puncte. Elevii au citit textul tipărit în condiţiile unei săli de clasă obişnuite. Textul de pe dispozitivul electronic era de 42 de puncte ca mărime, fontul fiind tot Times New Roman. Acest lucru însemna că rândurile citite erau scurte, aproximativ de trei-patru cuvinte. Fondul era negru, iar scrisul era alb.

Rezultatele

Mulţi dintre elevi au citit mai repede şi au reţinut mai multe din textul afişat pe dispozitivul electronic. Cercetătorii au atribuit acest fapt cuvintelor mai puţine dintr-un rând. 

Textul tipărit este, de obicei, gândit în aşa fel încât să aibă eficienţă maximă. De exemplu, editorii pun atâtea cuvinte pe un rând câte pot fi înţelese de cititorul obişnuit. „Cititorii eficienţi sunt în stare să controleze cu acurateţe dinamica privirii lor şi să se folosească spre folosul lor de rândurile lungi ale unui text“, susţin autorii studiului.

Concluziile

Nu toţi cei care suferă de dislexie sunt la fel. Deşi cercetătorii au descoperit că mulţi au beneficiat de lectura de pe cărţile electronice, nu le-a fost tuturor uşor cu aceleaşi dispozitive. 

Studiul sugerează că este nevoie de o metodă, un instrument, pentru a determina de ce tip de dislexie suferă elevul, lucru care le-ar fi de folos şi părinţilor şi profesorilor. Cunoaşterea tipului de tulburare va ajuta la identificarea dispozitivului potrivit pentru nevoile copilului.

„Sunt veşti minunate. Studiul nostru demonstrează că nu trebuie să inventăm un nou dispozitiv. Putem folosi tehnologia deja existentă pentru a ajuta oamenii să citească mai bine“, conchide Thomson.

Citeşte şi:

Cum se vede dislexia în creier

Dislexia, o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, inversarea literelor şi dificultăţi la lecturare, poate fi acum descoperită prin scanări ale creierului încă de la o vârstă fragedă, spun cercetătorii.

«Lenea» copilului, semn de tulburare de învăţare

Ştiai că Einstein şi Napoleon erau dislexici? Că nu se puteau concentra şi învăţau greu? Aproape 10% din copii au această tulburare în prezent.

În medie, 3 elevi români dintr-o clasă au probleme de învăţare

O tulburare despre care doar 15% din români au auzit, dislexia afectează capacitatea de a citi a unui număr destul de mare de copii, arată primul studiu naţional despre dislexie.