21 septembrie, Ziua Internaţională Alzheimer. Maladia încă nu are leac

Maladia Alzheimer, cunoscută pentru faptul că provoacă o pierdere progresivă a memoriei, afectează aproape 50 de milioane de persoane pe tot globul, dacă se ţine cont de patologiile înrudite cu această boală. Mai bine cunoscută şi mai bine diagnosticată, această maladie a rămas totuşi fără un tratament curativ până în zilele noastre, reaminteşte AFP.

Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală neurodegenerativă determină o deteriorare progresivă a capacităţilor cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.

Printre simptome se află pierderi de memorie repetate, probleme de orientare, tulburări ale funcţiilor executive, potrivit agerpres.ro

Aceste semnale trebuie să îi determine pe oameni să meargă să fie consultaţi de un medic sau la un centru specializat unde sunt realizate teste neuropsihologice pentru a diagnostica - sau a exclude - maladia Alzheimer.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pe plan mondial există aproximativ 47 de milioane de persoane care sunt atinse de demenţă, dintre care 60-70% suferă de maladia Alzheimer. În fiecare an sunt diagnosticate 9,9 milioane de cazuri noi.

Cauza bolii nu este cunoscută

În majoritatea cazurilor, cauza principală a bolii nu este cunoscută, a explicat medicul Stephane Epelbaum, neurolog la spitalul Pitie-Salpetriere din Paris.

„Nu ştim de ce la anumite persoane neuronii încep să degenereze, în timp ce acest lucru nu se întâmplă la alţi oameni“, a explicat expertul francez, cercetător la Institutul de studiere a creierului şi măduvei spinale (ICM). Însă „cascada de evenimente care duc la această degenerescenţă este tot mai bine cunoscută“.

Vârsta este „cel mai mare factor de risc cunoscut“, potrivit OMS. Se estimează că începând de la 85 de ani, o femeie din patru şi un bărbat din cinci sunt afectaţi de Alzheimer. Începând de la 65 de ani, riscul de a dezvolta această boală se dublează la fiecare cinci ani.

Cu toate acestea, Alzheimer nu trebuie să fie considerată o consecinţă ineluctabilă a procesului de îmbătrânire. De altfel, există o formă ereditară a maladiei Alzheimer (1% din cazuri), cu o apariţie mult mai precoce, în jurul vârstei de 60 de ani sau chiar mai devreme.

Pentru forma non-ereditară a bolii, studiile au evidenţiat ca factori de risc sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fumatul, consumul excesiv de alcool şi alimentaţia dezechilibrată.

Depresia, nivelul scăzut de instruire, izolarea socială şi absenţa activităţilor intelectuale sunt de asemenea citate de OMS în rândul factorilor de risc.

Diagnosticarea maladiei Alzheimer a fost mult timp dificilă şi, adeseori, trebuia să se aştepte decesul pacientului pentru a şti cu certitudine.

În prezent, diagnosticarea este mult mai uşoară. Ea se face în primul rând prin intermediul unui examen clinic al pacientului, cu teste sub forma unor întrebări, pentru a detecta tulburările cognitive, a explicat profesorul Epelbaum.

Pentru confirmarea maladiei, medicii pot să utilizeze imagistica medicală (RMN şi tomografia cu emisie de pozitroni) cu scopul de a vizualiza modificările de la nivelul creierului şi de a realiza puncţii lombare pentru a detecta anumiţi markeri ai bolii.

Tratamentele se adresează simptomelor

În prezent nu există un tratament curativ pentru Alzheimer. „Numeroase strategii terapeutice se află în prezent în etapa de cercetare fundamental“, a explicat Fundaţia pentru cercetări medicale (FRM), un organism de cercetare şi sprijinire a pacienţilor din Franţa.

Există totuşi medicamente pentru a elimina leziunile cerebrale caracteristice maladiei Alzheimer, plăcile amiloide. Însă acestea s-au dovedit ineficiente atunci când medicii au dorit să afle dacă ele pot să stopeze de unele singure evoluţia bolii.

„Viitorul tratamentelor va consta cel mai probabil într-o asociere de mai multe medicamente pentru a ţinti diversele disfuncţii cauzate de maladia Alzheimer“, a estimat profesorul Epelbaum.