Toţi adolescenţii îşi mint părinţii: de ce preferă să nu spună adevărul şi care sunt privinţele în care mint cel mai des

Adolescenţii îşi mint părinţii, chiar şi cei mai cuminţi dintre ei. Este un fapt demonstrat nu numai de realităţile vieţii, ci şi de numeroase studii făcute în acest sens. Părinţii ar trebui să fie interesaţi mai mult de motivele care îi determină pe tinerii să ascundă adevărul, dar şi de privinţele în care aceştia mint cel mai des, recomandă psihologii.

Psiholgul american Nancy Darling a explicat pentru publicaţia Psychology Today motivele pentru care adolescenţii îşi mint părinţii, dar şi care sunt subiectele în privinţa cărora aceştia simt nevoia să ascundă cel mai frecvent adevărul.

„Aproape toţi adolescenţii cu care am discutat ca psiholog mi-au mărturisit că-şi mint părinţii. Am sudiat mii de adolescenţi, s-a făcut chiar şi o cercetare pe două grupuri de câteva mii de adolescenţi monitorizaţi pe o prioadă de cinci ani, subiecţii provenind din SUA, Cile, Filipine, Italia şi Uganda. Aproape toţi ne-au spus că mint din cele mai diverse motive. Întrebaţi ce au realizat sau au înţeles despre ei în urma studiului la care au participat, au spus că au realizat că îşi mint părinţii chiar mai mult decât au crezut că o fac“, explică psiholgul Nancy Darling.

Studiile au arătat că deşi există o plajă de 20-36 de subiecte în privinţa cărora mint adolescenţii, cel mai des ascund adevărul în două, cel mult cinci privinţe, şcoala şi consumul de alcool fiind cele mai întâlnite. Psihologul admite că există un procent al adolescenţilor care îşi mint părinţii în aproape orice aspect al vieţii lor.

Motivele pentru care ajung să mintă cel mai des, conform studiilor, sunt:

ca să-şi împiedice părinţii să impună reguli acolo unde simt nevoia să fie independenţi

pentru că simt că este un aspect al vieţii lor despre care părinţii nu au dreptul să ştie prea multe

pentru că le este teamă de pedeapsă

pentru că se tem că îşi vor dezamăgi părinţii

Din nefericire, părinţii nu-şi prea dau seama când sunt minţiţi de copiii lor. În urma unei cercetări, numai 25% din părinţi au reuşit să indentifice în ce privinţe mint copiii lor. Pe de altă parte, adolescenţii care mint în mod frecvent ajung să nu mai fie crezuţi de părinţi nici când spun adevărul. 

Viaţa sexuală, subiect sensibil 

Alte aspecte ale vieţii în care adolescenţii mint foarte mult este viaţa lor romantică şi sexuală, aceasta fiind una din privinţele în care tinerii consideră că părinţii nu au dreptul să cunoască prea multe, aşa cum le displace ca părinţii să decidă cine să le fie prietenii sau în legătură cu alte gusturi individuale. Totuşi, în ceea ce priveşte relaţiile romantice atât părinţii, cât şi adolescenţii consideră că există o zonă „gri“, în care trebuie să existe respect pentru viaţa intimă a adolescentului, dar este nevoie şi de o minimă implicare a părintelui cu privire la moralitate, etică, siguranţă fizică şi comportamentul sexual adecvat vârstei.

Când spun cel mai des adevărul 

Problema este că, în mare parte, părinţii ştiu ce fac copiii lor din ceea ce aceştia le împărtăşesc, nu pentru că ar fi foarte atenţi la ceea ce fac sau pentru că i-ar monitoriza în vreun fel. În acelaşi timp, studiile au arătat că adolescenţii le împărtşesc mai multe adevăruri părinţilor care se arată înţelegători şi reuşesc să-i asculte fără să se enerveze. De asemenea, spun mai des adevărul adolescenţii care sunt de părere că părinţii au dreptul să impună reguli pe care trebuie să le respecte, chiar dacă nu sunt mereu de acord cu ele. Acesta a fost un aspect surprinzător scos la iveală de numeroase studii: de regulă, părinţii care setează limite clare nu sunt minţiţi la fel de mult ca cei care nu reuşesc să se impună în faţa adolescenţilor, deşi încălcarea regulilor atrage o formă de pedeapsă. Acest comportament s-ar explica prin faptul că, în general, copiii respectă dreptul părinţilor de a impune reguli şi sunt mai degrabă orientaţi să negocieze alte pedepse atunci când greşesc. 

Cea mai bună variantă pentru părinţi 

Ca o concluzie, psihologul Nancy Darling spune că înţelegerea arătată de părinţi, sensibilitatea şi răbdarea de care aceştia dau dovadă în relaţia cu copiii, respectul faţă de adolescent, ca individ, toate acestea combinate cu setarea unor reguli corecte, clar explicate, ar putea fi soluţia cea mai bună pentru a-i face pe adolescenţi să se simtă în siguranţă ca să spună măcar acele adevăruri esenţiale, care îi vor ajuta pe părinţi să le ofere ajutorul necesar.