„Sunt o lesbiană măritată cu un bărbat“. Confesiunile unei femei pentru care căsnicia este un supliciu
0După mai bine 25 de ani de căsnicie, Amanda C. încă pretinde că este fericită alături de soţul ei, deşi mărturiseşte că i-au plăcut dintotdeauna femeile. „Ca să simt plăcere, închid ochii şi mă imaginez făcând sex cu o femeie“, se confesează ea.
„Căsnicia mea a fost un supliciu, pentru că îmi lipseşte dorinţa sexuală. Am fost dintotdeauna atrasă de femei, dar nu am avut niciodată curajul să accept asta“, îşi începe confesiunea Amanda C., care este căsătorită de peste 25 de ani şi are o fiică de 15 ani. Ea a ştiut încă din adolescenţă că are o altă identitate sexuală, dar nu a avut curajul să o accepte.
Amanda şi-a povestit întreaga experienţă pe blogsoubi.com, un blog brazilian dedicat persoanelor bisexuale, „singurul loc în care ştiam că nu voi fi respinsă“. Toate experienţele ei sexuale au fost încă din adolescenţă cu bărbaţi, dar nu au fost niciodată satisfăcătoare.
„Am crezut că lipsa pasiunii era motivul. La 16 ani, am avut o altfrel de relaţie cu o colegă. Îmi făcea pe plac, eram mereu împreună, şi era multă afecţiune între noi, dar nu ne-am atins niciodată. Am simţit dorinţă, dar am simţit şi frică, pentru că în mintea mea, dacă îţi place o femeie, trebuie să ai trăsături masculine, or eu am fost dintotdeauna foarte feminină. Nu înţelegeam lumea lesbienelor“, mărturiseşte Amanda pe blog.
Căsătoria a fost o convenienţă pentru ea, nicidecum un gest de iubire. „Ca să simt plăcere, închid ochii şi mă imaginez făcând sex cu o femeie. Visez adesea că pot să experimentez şi doar uitându-mă la o femeie realizez că sexul cu ea ar fi pe deplin satisfăcător. Soţul meu nu înţelege de ce nu vin către el şi de ce relaţia noastră sexuală nu mă mulţumeşte. Ne înţelegem bine în alte privinţe. Este un soţ extraordinar şi am un sentiment de vinovăţie că nu simt plăcere când sunt cu el. Dar nu am curajul să-i mărturisesc aceste lucruri“, mai spune femeia.
Amanda se gândeşte uneori la divorţ, dar teama de confruntare cu lumea, cu familia au oprit-o de fiecare dată să facă acest pas. „Mă întreb cât timp voi mai putea păstra acest secret. Mă simt bine când vorbesc despre asta şi îmi iau o greutate de pe piept. Teama şi criticile venite din partea familiei şi a societăţii pot determina o persoană să ia această decizie: să pretindă că este fericită“, conchide Amanda.