Ştiinţa din spatele primei nopţi de dragoste

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock

Amintirile, precum cel dintâi sărut sau prima noapte de dragoste, ne antrenează simultan toate simţurile, transformând aceste momente în istorii personale imposibil de uitat.

„Primul meu sărut este atât de clar de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Aveam o rochiţă vişinie, împrumutată de la o verişoară ca să merg la o petrecere, şi sandale negre, de lac. Am ieşit de la petrecere la o plimbare cu un băiat foarte drăguţ, Răzvan. M-a sărutat chiar înainte de a intra din nou la petrecere. A fost o senzaţie amestecată de plăcere, panică, surpriză. Nu mă aşteptam, dar nici nu-mi doream să se termine. Mi s-a părut incredibil. M-am îndrăgostit iremediabil de acel băiat pentru două luni. Aveam 15 ani, acum am 39 şi tot îmi amintesc fiecare detaliu“, povesteşte Delia Marcu, din Bucureşti. Aceasta, alături de experienţa primei nopţi de dragoste, a primei îndrăgostiri, se numără printre acele premiere din viaţă pe care puţini le pot şterge din memorie.

Oamenii de ştiinţă au şi o explicaţie pentru acest lucru. Astfel, începând cu adolescenţa târzie şi începutul tinereţii, se dezvoltă şi se internalizează amintirile propriei vieţi, ca şi cum ar fi aşezate în paginile unui roman. Aşa se defineşte începutul personalităţii de adult, explică Dan McAdams, psiholog american şi autor al cărţii „The Redemptive Self“.

Motivul pentru care fiecare premieră emoţională afectează atât de puternic este că acestea se întipăresc în psihic foarte clar, astfel încât nu se vor estompa niciodată, precum alte amintiri. Este foarte posibil să nu-ţi aminteşti cel de-al patrulea sărut sau a douăzecea noapte de dragoste, dar, cu siguranţă, îţi vei aminti de prima. „Astfel de experienţe ne oferă un canal natural prin care ne împărţim etapele vieţii. Sunt, practic, markeri care ne ajută să vedem cum am evoluat în timp“, spune Mc Adams, citat de publicaţia „Psychology Today“.

„Îmi amintesc o discuţie din primul an de facultate, în care toate fetele, dar şi băieţii îmi spuneau că nu îl voi uita niciodată pe primul bărbat din viaţa mea. Momentul pierderii virginităţii a survenit la câteva săptămâni, cu un coleg cu care nu aveam o relaţie prea pasională. Pur şi simplu ne plăceam. De altfel, relaţia s-a şi terminat destul de curând, fiind convinsă că vom uita unul de altul destul de repede. Totuşi, după 20 de ani, încă suntem prieteni, chiar dacă nu mai locuim în acelaşi oraş şi fiecare are familia lui. Pentru mine a rămas un tip special, pentru care îmi găsesc mereu timp să-i răspund la telefon sau să-i dau un mesaj de sărbători“, povesteşte Luciana Dobrescu (39 de ani), din Bucureşti.

Paradoxul iubirii dintâi

De altfel, importanţa primei nopţi de dragoste este confirmată şi de un studiu al psihologilor de la Universitatea din New Hampshire. Aceştia le-au cerut unui grup de persoane să-şi amintească ceva din timpul facultăţii. 25% şi-au amintit acele lucruri pe care le-au făcut în premieră.

Specialiştii susţin că senzaţiile sunt atât de noi şi de puţin familiare, mai ales în cazul premierelor intime, încât uneori pot părea ireale. „Cineva care nu este deloc vorbăreţ, care are dificultăţi de exprimare atunci când vine vorba de a scrie sau de a vorbi despre orice alt subiect, poate şoca prin faptul că despre prima experienţă sexuală vorbeşte elocvent, folosind figuri de stil, chiar poetice“, explică John Bohannon al III-lea,
psiholog expert în studiul primului sărut şi profesor la Universitatea Butler (SUA).

Senzaţia de experienţă în afara trupului – plăcută în cazul primului sărut şi neplăcută în cazul pierderii cuiva drag – este comună în cazul tuturor momentelor trăite în premieră, mai susţin experţii.

În afara reacţiilor provocate de noutatea momentului, toate aceste experienţe au şi un caracter puternic emoţional. „În dragoste, este singura dată când încă nu ai fost rănit. Poţi avea relaţii mai bune după aceea, dar este prima şi singura relaţie când nu ai avut încă inima frântă“, spune Laura Carpenter, sociolog la Universitatea Vanderbilt (SUA), potrivit revistei „Psychology Today“.

Efectele PREMIEREI AMOROASE

Experţii susţin că aceste experienţe unice sunt cele care vor croi şi relaţiile viitoare. Impactul emoţional este atât de puternic încât, oricât s-ar încerca, subconştientul va păstra mereu întipărite detalii ale acelor momente care vor ieşi la iveală, într-un
fel sau altul, şi în relaţiile ulterioare. Astfel, dacă apare o întâlnire cu cineva care aminteşte câtuşi de puţin cu prima iubire, potenţiala nouă relaţie se va naşte sub influenţa celei anterioare.

„O privire, un zâmbet, o trăsătură fizică sau de personalitate care amintesc de primul iubit, vocea sau poate doar pasiunile acestuia, vor declanşa reacţii emoţionale care vor decide noua relaţie. Poate că, altfel, persoana respectivă nici nu v-ar fi trezit interesul“, spune Susan Andersen, psiholog la Universitatea din New York.

Evident, nu doar calităţile sunt transferate asupra noului potenţial iubit. Orice emoţie, chiar şi negativă, este supusă aceleiaşi reguli, mai explică expertul. O primă experienţă negativă poate condamna o persoană la o suită de relaţii distructive, toxice.

„Prima experienţă sexuală a fost una neplăcută pentru mine. Iubitul meu din adolescenţă îşi dorea foarte mult să facem acest pas în relaţia noastră, însă eu nu eram pregătită pentru asta. Am acceptat totuşi, nu ştiu nici acum de ce, iar experienţa a fost dureroasă fizic, iar la câteva zile după, iubitul meu m-a părăsit. După ani de relaţii nereuşite şi terapie, am aflat că eram atrasă de bărbaţi nepotriviţi, de la care aşteptam să mă părăsească imediat după ce le cedam avansurilor, aşa că majoritatea poveştilor de dragoste care au urmat erau pline de iubire doar în capul meu, în realitate fiind simple aventuri de-o noapte sau mai multe pentru iubiţii mei, majoritatea însuraţi. Din fericire, am reuşit să înţeleg acele lucruri care mi-au marcat începutul vieţii mele ca femeie şi acum sunt într-o relaţie sănătoasă. Însă nu am reuşit să-i iert primului iubit că o noapte de capriciu pentru el a însemnat 10 ani de relaţii nereuşite şi terapie pentru mine“, spune Mălina (27 de ani), din Bucureşti.

Tranziţie de la ignoranţă la cunoaştere

„Pe de o parte, o primă experienţă sexuală avută ca urmare a unei relaţii sănătoase, plină de iubire, va rezulta în dorinţa foştilor parteneri de a aştepta următoarea relaţie sexuală până când îşi vor găsi pe cineva cel puţin la fel de iubitor. Pe de altă parte, o primă relaţie sexuală nereuşită, în care unul dintre parteneri se simte respins, nedorit, folosit, va face ca acesta, pe viitor, să-şi piardă stima de sine, să simtă că nu poate spune «Nu» deoarece deja a fost întinat şi nu mai merită să aibă un cuvânt de spus în această privinţă“, explică Alina Chifu, licenţiată în psihologie, din Bucureşti.

De asemenea, pierderea virginităţii poate echivala cu orice ritual al pierderii, fiind o tranziţie ireversibilă de la o stare de ignoranţă la una de cunoaştere. „Precum un adolescent care învaţă să conducă sau un chirurg care învaţă să taie, pierderea virginităţii înseamnă învăţarea de a trece de la un eu vechi la altul nou“, susţine psihologul Laura Carpenter. Iniţierea sexuală rămâne o amintire activă pentru majoritatea oamenilor.

Cineva care nu este deloc vorbăreţ, care are dificultăţi de exprimare atunci când vine vorba de a scrie sau de a vorbi despre orice alt subiect, poate şoca prin faptul că despre prima experienţă sexuală vorbeşte elocvent, folosind figuri de stil, chiar poetice. John Bohannon al III-lea, psiholog

Pierderea virginităţii

ll Potrivit unui studiu UNICEF, în 10 ţări dezvoltate din 12, virginitatea este pierdută în adolescenţă în cazul a peste două treimi din tineri. În ţări precum SUA, Danemarca, Finlanda sau Norvegia, procentul este de peste 80%. Un alt studiu, al Fundaţiei Familiale Kaiser, a arătat că 29% din adolescenţi se simt presaţi să-şi înceapă viaţa sexuală, în timp ce 33% din tinerii care şi-au început viaţa sexuală şi se aflau într-o relaţie au declarat că simt că vor ajunge prea devreme la sex cu partenerul. De asemenea, un sfert dintre cei intervievaţi au declarat că au făcut dragoste sau un alt gest de natură sexuală, deşi nu-şi doreau acest lucru. În cele mai multe ţări, vârsta la care o persoană îşi poate începe viaţa sexuală este reglementată prin lege echivalând cu vârsta la care este acceptată căsătoria. În majoritatea cazurilor, această vârstă este 18 ani, în cazuri speciale fiind 16.

Cu toate măştile jos...

Ea – „Emoţiile mă copleşesc, iar asta este una dintre cele mai plăcute stări pe care o pot simţi. Mă gândesc dacă să fiu eu din prima, cu fanteziile şi curiozităţile mele, sau să disimulez până prind încredere – în mine, în el. Decid partea cea mai grea – ce să spun, cât să spun şi să arăt – apoi ajung la chestii lumeşti, de genul cum să mă îmbrac. Probez multe haine până aleg ceva potrivit şi mă privesc în oglindă imaginându-mi că mă priveşte el“. El – „Înaintea primei nopţi de dragoste, mă uit în oglindă minute-n şir, trag burta şi-mi spun cât de idiot am fost că nu m-am dus la sală mai devreme. Apoi intru pe terenul scenariilor, scenarii pe care le tot schimb în speranţa îmbunătăţirii lor, ţinând cont de felul ei de a fi... una e să fie o puştoaică, alta e să fie mai... sofisticată. În final, mă gândesc că totul trebuie să iasă bine şi-mi dezvolt aşteptări, la care mă ridic sau nu“.

Indiferent de vârstă, înaintea primei nopţi de dragoste există momentele de aşteptare în care ne perpelim în dorinţa ca totul să iasă perfect. Momente la care râvnim de fiecare dată când actul sexual devine pură rutină. Dincolo de scenariile pe care ni le facem fără a le putea respecta, căci dragostea e un joc imposibil de controlat de unul singur, există realitatea. Aceea pe care o trăim şi pe care, voluntar sau nu, o comparăm cu alte prime nopţi anterioare. Şi, pentru că emoţiile dinaintea primei nopţi nu pot fi stăvilite (şi e minunat că e aşa), putem evita riscul unor deziluzii, mizând strict pe spontaneitate, fiind noi fără rezerve, cu orice risc.