Motivul pentru care tendinţa de a minţi poate fi semn de inteligenţă în cazul copiilor: adulţii trebuie să urmărească atent dezvoltarea caracterului celor mici
0Cercetătorii au ajuns la concluzia că tendinţa copiilor de a minţi, în încercarea de a găsi scuze, poate fi semn al aptitudinilor psihologice avansate.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că părinţii au o imensă influenţă în crearea trăsăturilor de personalitate ale copiilor. Canadianca Talwar Victoria, o renumită expertă în dezvoltarea cognitivă a copiilor a dezvoltat un test pentru a evalua tendinţa copiilor de a minţi atunci când se află sub presiunea regulilor stricte impuse de părinţi. Din cauza consecinţelor dure, copiii încercă să găsească modalităţi de a scăpa de pedeapsă, scrie lifehack.org.
Această tendinţă a copiilor nu indică neapărat că cei mici vor fi nişte adolescenţi problemă irecuperabili sau viitori delincvenţi, aşa cum au tendinţa să dramatizeze părinţii. De fapt, poate fi chiar invers. Este foarte posibil ca un astfel de copil să aibă aptitudini intelectuale avansate (aptitudinile intelectuale sunt acele aptitudini prin care se manifestă la un nivel ridicat procese ca memorarea, gândirea, imaginarea, limbajul, intuiţia), ceea ce poate prevesti un viitor de succes. Cu toate acestea, este important să nu se încurajeze manipularea.
Abia de la 7 ani mint fiind conştienţi de ceea ce fac
Copiii încep să spună minciuni primare de la vârsta de aproximativ doi ani, tocmai pentru a distrage atenţia de la comportamentele lor greşite, dar aceştia nu au intenţia de a înşela părintele. Începând cu vârsta de patru ani copiii spun minciuni cu intenţia de a scăpa de acuzaţii, pentru ca de la 7 ani cei mici să înceapă să mintă şi chiar să încerce să fie convingători, conştienţi de ceea ce fac.
Capacitatea unui copil de a încerca să găsească scuze este de obicei legată de psihicul lui, în curs de dezvoltare. Psihologii spun că atunci când aceste tipuri de comportamente încep să se dezvolte de la o vârstă timpurie, poate fi vorba despre semne de inteligenţă aparte a copilului, însă adulţii trebuie să urmărească atent dezvoltarea caracterului celor mici.