FOTO VIDEO Locurile de joacă ale viitorului: parcurile în care copiii îşi testează limitele fără să fie îngrădiţi de părinţi

Bucuria copiilor atunci când descoperă lucruri şi activităţi noi este de nepreţuit. Cum nici siguranţa nu-i un aspect de neglijat, pretenţiile părinţilor nu rezonează cu dorinţelor copiilor. Ei vor aventură şi libertatea de a descoperi, părinţii vor disciplină şi siguranţă. Există o cale de mijloc?

Într-un spaţiu de 55 de metri pătraţi prin care curge alene un pârâu, cu saltele ponosite aruncate de-a valma, o barcă veche răsturnată cu faţa în jos, cauciucuri vechi, roabe, scări, năvoade, ciocane de diferite mărimi, funii şi saci de box. La prima vedere, pare a fi un teren unde se aruncă gunoaie, însă, la o privire mai atentă, îţi dai seama că, paradoxal, există o ordine în această dezordine.  

Saltelele sunt aranjate, de fapt, sub forma unei construcţii cu intrări şi ieşiri mult prea mici pentru un adult şi poartă numele de „Orăşelul Cocioabă”. Este o aşezare temporară, iar copiii sunt invitaţi să ia în mână ciocanele şi să dărâme orice, după bunul plac. „The Land” („Aşezarea”) este un parc de joacă, însă nu unul obişnuit. 

Claire Griffiths, administratoarea parcului din cartierul Plas Madoc, Marea Britanie, completează în fiecare zi cereri ale oamenilor din toată lumea pe care ideea unui asemenea proiect i-a prins atât de tare, că vor să înfiinţeze şi alte locuri asemănătoare. Femeia a deschis „Aşezarea” cu doi ani în urmă, cu ajutorul asociatului său, Dave Bullough.
 

„Mi-a plăcut la nebunie să le ofer copiilor un spaţiu de joacă în care să poată fi copii, unde pot greşi, eşua şi încerca din nou, fără ca nimeni să-i judece sau să-i certe”, a declarat Griffiths. „Parcurile clasice sunt toate la fel. Cu leagăne, tobogane... ce se întâmplă după 20 de vizite, când copiii deja se plictisesc de toate astea?”, a adăugat Bullough. Plus că într-un parc obişnuit copiilor li se atrage mereu atenţia să nu strice cumva ceva, să fie cuminţi. 
 

De aceea, Griffiths şi Bullough şi-au dorit să creeze un spaţiu în care copiii se ghidează după propriile reguli. 

„Nu am avut o viziune, pentru că asta ar fi însemnat că acesta este un alt loc văzut prin ochii unui adult. Am încercat, pe cât posibil, să fiu constantă în schimbare. Folosim lucruri stricate, donate, fără valoare monetară pentru nimeni. Copii sunt atraşi foarte uşor de noutate. În trecut, dispăreau o zi întreagă, plecând în căutarea aventurii. Îşi testau limitele, abilităţile. Astăzi nu mai fac asta. Am vrut să compensez lipsa aventurii prin experienţe care nu-i implică pe adulţi, prin lucruri care pot fi năruite şi reconstruite, care oferă, la fiecare vizită, ceva nou”, a declarat 

Claire Griffiths.
 

Pericolul a fost un alt aspect important de luat în seamă. Între „graniţele Aşezării”, copiii riscă să se rănească, fie că se urcă într-un copac, fie că adună un braţ de lemne, fie că aprind un foc. „Din umbră”, însă, sunt vegheaţi de cel puţin trei supraveghetori, gata să le sară în ajutor pentru orice problemă, dar nu să le interzică. 

Ellie şi Sian sunt amândoi în vârstă de 11 ani şi sunt vizitatori regulaţi ai parcului. Cea mai de preţ amintire a lor datează de vara trecută, când toţii copiii au construit un tobogan cu apă de pe acoperişul unei clădiri din parc, până jos, unde au pus saltele. 
 

Nimeni nu s-a răni până acum, deşi toată lumea este conştientă că s-ar putea întâmpla accidente.

„Nu spunem că nu se pot întâmpla astfel de lucruri. Oasele se pot rupe, însă mai bine te alegi cu un os rupt, decât să ai un spirit frânt”, a declarat Bullough. „Fiecare aspect ce ar putea pune copiii în pericol este cercetat în amănunt. Cel mai important lucru este că micuţii sunt supravegheaţi tot timpul, dar de la o distanţă suficient de mare cât să îşi dezvolte instinctul de supravieţuire. Copiii care se joacă în astfel de spaţii învaţă mai repede să anticipeze pericolul, să cântărească lucrurile, se descurcă şi se distrează”, a adaugat bărbatul pentru cotidianul „The Guardian”.